O româncă este noua campioană a Italiei la cursa cu obstacole. Cu trup de balerină și ambiție de soldat

Cursa cu obstacole și noroi (Mud Run), este o competiție sportivă care folosește prezența obstacolelor inspirate din cursele de pregătire militară. Este o cursă distractivă în care primează spiritul de echipă, dar în același timp oferă și o mulțime de provocări pe plan fizic, iar acest lucru nu este chiar pentru toată lumea. În Italia, noua campioană la acest sport este Diana Hartan, o româncă tânără, cu prestanță și corporatură de balerină clasică, una care parcă te aștepți din clipă în clipă să se ridice pe vârfuri și să își înceapă dansul.

Diana Hartan, sursa foto: Facebook

Visul unei fetițe de numai 6 ani

Diana Hartan, născută în România, crește cu mitul Nadiei Comăneci și o admiră atât de mult încât în anul 1995, la doar șase ani, decide că va deveni și ea o mare gimnastă. Și nu contează că Nadia era plecată din România din 1989, anul în care Diana se născuse, nu contează că Oneștiul, orașul în care marea campioană deschisese o școală prestigioasă de pregătire a noilor talente, este la peste 100 de kilometri depărtare de orașul Roman, orașul natal al Dianei. Aceasta, la numai 6 ani, iese din casa părintească și pleacă la Onești, la școala de gimnatiscă artistică, pentru a-și îndeplini visul măreț.

Visele cer sacrificii grele…

Cu o determinare pe măsura talentului său, Diana îi convinge pe toți și intră în școala care formează cei mai buni sportivi din România, școala unde începe o călătorie care o va purta mai târziu către echipa națională de gimnastică artistică a țării, demonstrând ceea ce ea știa dintotdeauna: că are stofă de campioană! Ceea ce nu știa Diana era că o așteptau ani grei, cu multe renunțări, antrenamente istovitoare și multe alte sacrificii: „Eram ca niște mici roboți”, își amintește ea, „ziua începea la ora cinci dimineața și ne antrenam timp de opt ore pe zi. Fiecare execuție greșită a unui exercițiu implica o pedeapsă corporală. Am cam luat bătaie, acolo. Nu ne dădeau de mâncare suficient, trebuia să fim slabe, să păstrăm o greutate corporală, ajunsesem să devin, efectiv, denutrită.”

Diana Hartan, sursa foto: Facebook

În ciuda acestui tratament – sau poate, cinic, chiar datorită lui – în 2002, Diana Hartan a devenit campioana națională a României. În timpul unei probe se lovește la un genunchi dar continuă întrecerea strângând din dinții de durere. Termină proba cu brio, ba chiar și pe cea următoare, îndeplinindu-și visul de campioană, doar că a doua zi de dimineață este operată de urgență la genunchiul dureros. Nici ei, nici familiei sale nu i s-a explicat natura exactă a accidentului, declară Diana, „nici până în prezent nu știu despre ce fel de intervenție a fost vorba, nu ne-a spus nimeni, nimic, am înțeles doar că era ceva în legătură cu meniscul.” Fata a înțeles atunci, că atât ea cât și celelalte, sunt pur și simplu uneltele unei mașini construite pentru a produce rezultate, restul nu mai conta. Pasiunea pentru gimnastica artistică continuă să fie prezentă în inima și mintea Dianei dar visul ca într-o zi să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la o Olimpiadă, sfârșește aici.

Italia și povestea unui nou început

Crescând și venind în Italia, în Pavia, primul lucru pe care Diana îl face este să încerce să antreneze copii pentru gimnastica artistică dar își dă seama imediat că cele petrecute în copilărie, sacrificiile, antrenamentele istovitoare, pedepsele, foamea, au făcut-o să dezvolte o anumită repulsie pentru acest sport. Și când se întâmpla să îl privească la televizor îi crea stări de panică, de aceea decide să renunțe. Se mută la Milano și începe să lucreze ca antrenoare într-un prestigios centru fitness, unde își găsește, în sfârșit, liniștea și unde Diana se implică trup și suflet în activitatea pe care o desfășoară: „Când întâlnesc o persoană, nu pot să nu observ fiecare detaliu din comportamentul său. Acest lucru înseamnă că fiecare lecție reprezintă în primul rând un schimb emoțional bazat pe empatia între mine și cei care se confruntă cu mine”. O sensibilitate care nu trece neobservată de cei care frecventează centrul respectiv. „Deseori, cei care vin la un centru de fitness nu vor să o facă din plăcere”, explică ea. „Mă străduiesc să-i motivez, să-i fac să înțeleagă că, dacă vor să facă ceva pentru fizic, este necesar să colaboreze în primul rând cu mintea lor. Și de obicei, teoria mea dă roade!”

Diana Hartan, sursa foto: Facebook

De la un sport al eleganței la unul de soldat

Împreună cu fitness-ul în noua viață sportivă a Dianei, apare cursa care, asemenea tuturor ramurilor sportive, te face să simți noi sentimente pozitive. Fata începe să alerge din ce în ce mai mult iar într-o zi, i se propune să participe la o competiție de curse cu obstacole. În Diana se trezește spiritul competitiv și acceptă imediat să participe în octombrie 2016 la prima sa cursă cu obstacole și noroi, Inferno Run, de la Florența. Se clasifică a doua iar la Campionatele Europene din Olanda, românca iese pe locul al treilea. După numai câteva luni, în acest an, Diana Hartan devine campioana Italiei la acest sport, urcând pe treapta cea mai înaltă a podiumului. Este greu să înțelegem noi, cum această fată cu o ambiție și o determinare extraordinară, a reușit să treacă de la un sport al eleganței și al armoniei, la unul total opus, dar probabil, acesta a fost modul Dianei de a se elibera de fantomele trecutului și de a-și lua noua viață în propriile mâini. „Recunosc că obstacolele din aceste curse, pentru mine au și valoare metaforică, sunt obstacolele pe care le întâlnești în viață, într-a mea, în mod special”, spune Diana cu un surâs pe buze. „Este același motiv pentru care într-o zi aș vrea să particip la un maraton, deși singurul gând de a mă confrunta cu acea distanță mă înspăimântă. Dar am înțeles că a trăi înseamnă să-ți înfrunți toate temerile și să dovedești că tu ești mai puternic decât toate!” (repubblica.it)

Diana Hartan, sursa foto: Facebook

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!