Românce în Italia, victime ale exploatării în agricultură. Condițiile în care lucrează multe dintre ele

Organizația internațională ActionAid a realizat un reportaj despre condițiile femeilor angajate în agricultură pe câmpurile și serele din sudul Italiei, în special în regiunile Puglia, Basilicata și Calabria. Femeile care lucrează în agricultură muncesc de cele mai multe ori în condiții de exploatare, abuzuri și umilințe, fiind considerate ca făcând parte dintre cei mai vulnerabili muncitori străini din peninsulă.

Solicitarea de relații intime, șantajul, salariile mici, munca la negru sunt practici des folosite de „caporalii” din agricultură în provinciile Matera, Taranto și Cosenza, o zonă vastă din sudul Italiei unde clima și pământul fertil favorizează cultivarea fructelor și legumelor, de la căpșuni și struguri până la citrice.

La culesul fructelor și la sortarea lor lucrează în cea mai mare parte femei, cele mai multe originare din România și Bulgaria.

Cătălina, o tânără de naționalitate română, lucrează ca muncitor agricol în Basilicata. Este una dintre cele 119 femei intervievate în reportajul „CAMBIA TERRA”, al celor de la ActionAid:

„Câștig 38 de euro pe zi”, a spus Cătălina. Unii dintre noi lucrează fără întrerupere, de luni până duminică. Bărbații primesc cu doi euro în plus pe oră pentru că au munci mai grele. Azi dimineață m-am trezit devreme, am început lucrul la ora 6:00. Pregătim pământul pentru plantarea căpșunilor, îl fertilizăm. Trebuie să stau aplecată tot timpul și acum că sunt însărcinată e foarte obositor. Mă simt epuizată, dar trebuie să muncesc, am nevoie de bani.”

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

Diferența de plată înrăutățește mult viața femeilor care lucrează în domeniul agricol. În mediul rural, femeile câștigă chiar și 25/28 de euro pe zi, în timp ce bărbații primesc 40 de eruo. În plus, practica angajatorilor de a declara în acte mai puține zile decât cele lucrate împiedică femeile să beneficieze de plata unui accident la locul de muncă sau al unui concediu medical, precum și de indemnizația de șomaj sau cea de maternitate.

Femeile din agricultură sunt expuse violenței și hărțuirii la locul de muncă, pe mijloacele de transport care le duc la câmp, în sere, depozite sau fabrici de ambalat, în locurile de cazare puse la dispoziție de angajatori. Violența se exercită sub mai multe forme (verbală, fizică, psihologică) și este însoțită de amenințări, precum pierderea locului de muncă, retrogradarea sau neplata salariilor. A reacționa poate însemna să ajungi pe „lista neagră”.

„În zona Bari există de ani de zile o metodă care se pune în practică de către „caporali”. Dimineața, când dubele ajung în piețe pentru a duce muncitorii agricoli la câmp, o femeie pe care o aleg ei după bunul lor plac este chemată să se așeze în față, pe scaunul de lângă șofer. Un croissant și o cafea fierbinte sunt așezate pe bord, cumpărate de la bar. A servi micul dejun înseamnă a accepta avansurile de a întreține relații intime și, prin urmare, posibilitatea să lucreze. Refuzând, însă, a doua zi este lăsată acasă ”, a explicat Annarita Del Vecchio, psiholog și colaborator ActionAid din Puglia.

„Caporalii se sună între ei pentru a-i raporta pe cei care fac probleme. Există un schimb de forță de muncă și deci de informații. Sistemul este unul complex: de exemplu, când se termină sezonul mandarinelor și începe semănatul căpșunilor, caporalii organizează transporturi între regiuni. Femeile sunt preferate în agricultură pentru că sunt mai ușor de exploatat și îndură cu resemnare”, a declarat Maurizio Alfano, cercetător și expert în imigrație.

Adriana, o româncă fostă lucrătoare agricolă, este unul dintre liderii comunității ActionAid. Ea a afirmat:

„Una dintre problemele nemenționate este cea a maternității, creșterea copiilor este cu adevărat dificilă pentru muncitorii agricoli. Când campania agricolă începe devreme, la ora 2.00 sau 3.00 dimineața, ei iau copiii adormiți și, dacă nu au rude care să-i ajute, îi duc la casele unor persoane care au grijă de cinci, șase sau zece dintre ei. Îi țin până când mamele se întorc după-amiaza de la lucru. Trimiterea copiilor la creșă sau grădiniță nu este posibilă, orarul nu le permite părinților acest lucru”.

În Calabria există „creșe la negru”, cu personal fără nicio pregătire care se ocupă de cei mici până la sosirea părinților. Unele mame își iau copiii cu ele, în sere, punându-i să doarmă în cutii de lemn. Pentru ele este imposibil să beneficieze de serviciile publice de îngrijire a copiilor pentru că sunt puține, îndepărtate, scumpe și cu programe incompatibile cu cele ale lor.

Mulți lucrători din agricultură nu merg la birourile administrative locale pentru că nu vorbesc italiană și nu există servicii de interpretare sau mediere lingvistică. În plus, se plâng adesea de lipsa de atenție față de sănătatea fizică. În lipsa toaletelor femeile sunt nevoite să se ușureze pe câmp, chiar și atunci când plouă, și chiar și atunci când au menstruație. Cele care cer o zi liberă riscă să nu mai lucreze în zilele următoare.

- Continuarea după publicitate -

Nu există date sigure cu privire la numărul de muncitori agricoli din Italia, fenomenul muncii la negru caracterizând sectorul agricol prin recrutări ilicite, nereguli contractuale sau absența totală a unui contract de muncă și, în consecință, absența securității și a protecției sociale. Munca la negru alimentează o economie ilegală și subterană de peste cinci miliarde de euro.