În inima Olteniei, o revoluție agricolă ia avânt, schimbând destinul unei comunități și al peisajului rural românesc. La Dăbuleni, zonă cunoscută drept Sahara României, fermierii renunță treptat la tradiționalii pepeni pentru a cultiva căpșuni, o alternativă mai profitabilă și promițătoare.
Inspirați de experiența dobândită pe câmpurile de căpșuni din Italia și Spania, unde solul nisipos favorizează o coacere mai rapidă, agricultorii doljeni și-au adaptat strategiile și tehnologiile, relatează Libertatea într-un reportaj.
Iulică și Elena Pîrvu, 48 și respectiv 46 de ani, un cuplu de fermieri din zona Dăbuleni, exemplifică această schimbare.
Periodic, unul dintre soții Pîrvu pleca la muncă sezonieră, în fermele din străinătate și se întorcea cu bani pentru investiții în ferma familiei.
„De când au fost femeile prin afară și au văzut că se pun căpșuni, și se fac bani, și este bine, ce-am zis? Hai să-ncercăm și noi, cu câte ceva, să nu mai plecăm, să rămânem în țara noastră, să nu mai plecăm în afară!”, povestește Iulică.
Folosind cunoștințele și banii câștigați în Italia și Spania, soții Pîrvu și alți agricultori locali și-au propus să valorifice avantajele solului nisipos autohton.
Au adoptat tehnici moderne de cultivare, precum altoirea răsadurilor și folosirea materialelor specifice pentru protecția și îmbunătățirea producției de căpșuni.
În locul migrației sezoniere pentru muncă, ei angajează acum muncitori locali, creând un cerc virtuos de angajare în propria comunitate.
La cules, soții Pîrvu se bazează pe muncitori din zonă: „Mai mult femei vin. Am plătit 50 de lei pe zi, cu apă, cu mâncare, țigări, energizante, tot ce vor, cred că ies cam tot acolo ca la fermele din afară.
Iar la noi au pauză la discreție, le luăm încetinel, să culegem tot, de la o margine la alta. Găsim lume la cules căpșuni, poate la alte munci nu se găsește”, a spus Iulică Pîrvu.
Alexandru Nuță, un tânăr antreprenor din aceeași regiune, reflectă aceeași tendință de întoarcere la rădăcini, investind câștigurile din muncă sezonieră în afara țării într-o plantație de căpșuni.
Alexandru are 25 de ani și de la 16 ani a muncit la ferme din afară. A strâns bani și i-a investit în 40 de ari (4.000 de metri pătrați) de plantație de căpșuni.
„Țăran sau nu, îmi place să am bani, să fiu pe banii mei, nu pe banii părinților. Acum sunt investitor”, susține el.
Determinarea lui de a inova și de a se implica activ în agricultura locală evidențiază o schimbare de mentalitate printre tinerii fermieri.
Pe lângă beneficiile economice, această tranziție culturală și agricolă aduce în discuție potențialul neexploatat al terenurilor nisipoase românești și arată capacitatea comunităților locale de a se reinventa.
De plantație, care e aproape de satul Călărași, Alexandru se ocupă împreună cu familia.
„Părinții mei pun și lubenițe, dar căpșunile sunt mai bănoase, deși e muncă mai multă la ele. În primul an, producția e de sută la sută. Acum sunt la al doilea an și o să scadă producția, la 80 la sută.
Am băgat 20.000 de lei anul trecut și am vândut de 70.000 de lei căpșuni”, adaugă tânărul. Din ce-a văzut la fermele din Italia, cel mai mult l-a interesat agricultura fără sol – hidroponică, pe etaje.
„Suntem departe să avem așa ceva aici, dar, deocamdată, nu avem nevoie. Că e pământul ăsta bun și căpșunile noastre se fac dulci, ca și lubenițele”.
Diversificarea culturilor și adoptarea unor practici agricole mai durabile și profitabile nu doar că susțin economia locală, dar contribuie și la stoparea exodului rural.
Cu toate acestea, provocările rămân prezente. Infrastructura de irigații, necesitatea unor investiții continue în materiale și tehnologie, și fluctuațiile pieței impun o gestionare atentă și adaptabilă a acestor inițiative.
Dar optimismul și determinarea fermierilor de la Dăbuleni sugerează o transformare pozitivă și durabilă a agriculturii în regiune.
Astfel, într-o lume agricolă dominată de monoculturi și de dependența de piețele externe, inițiativele locale precum cea de la Dăbuleni reprezintă un exemplu de adaptabilitate și de succes, arătând că, prin muncă și inovație, comunitățile pot să-și schimbe destinul și să contribuie la un viitor agricol mai sustenabil și mai prosper.
