Tuturor lucrătorilor din Italia le este recunoscut dreptul la un concediu de odihnă anual de minim 4 săptămâni (26 de zile plus duminici și sărbători legale), potrivit prevederilor Contractului Colectiv aplicabil şi vechimii în muncă.
Concediul minim de 4 săptămâni nu poate fi înlocuit printr-o indemnizaţie pentru „concediu neacordat”, cu excepţia cazurilor de încetare a raportului de muncă.
Angajații care au lucrat mai puțin de un an la angajatorul respectiv beneficiază de un concediu de odihnă proporțional cu perioada lucrată.
Mai există și posibilitatea acordării concediului fracționat, în două tranșe, pe baza înțelegerii dintre lucrător și angajator. În cazul lucrătorilor care nu au cetățenia italiană și care au nevoie de un concediu pe o perioadă mai mare de timp, pentru a reveni în vizită în statul de origine, este posibilă cumularea concediilor corespunzătoare pentru doi ani de serviciu, după obținerea acordului angajatorului în acest sens.
Concediul în caz de boală:
Lucrătorul care se îmbolnăveşte beneficiază, în limitele stabilite de lege şi de contractele colective de muncă de păstrarea locului de muncă şi de indemnizaţie de boală. Pentru a putea beneficia de aceste drepturi, lucrătorul trebuie să prezinte certificatele medicale şi să accepte să fie supus unor controale publice asupra stării sale de sănătate.
Concediul de maternitate (obligatoriu):
Lucrătoarele se bucură de protecţie specifică în cazul unei sarcini sau a creşterii copilului. Este interzisă munca în ultimele 2 luni dinaintea datei presupuse a naşterii şi în următoarele 3 luni după naştere.
De asemenea, lucrătoarea are posibilitatea să îşi ia concediu de maternitate în ultima lună de sarcină şi în următoarele 4 luni după naştere, cu condiţia ca în luna a 7-a de sarcină medicul specialist să ateste că respectiva alegere nu pune în pericol sănătatea mamei şi a nou născutului. În situaţia unei naşteri premature şi de internare în spital a copilului, mama poate beneficia de concediu obligatoriu (integral sau parţial).
Concediul pentru creşterea copilului („congedo parentale”) facultativ:
În primii 12 ani de viaţă ai copilului, părinţii pot lipsi de la serviciu în total timp de maxim 11 luni.
Concedii pentru îngrijirea copilului bolnav:
În primii 8 ani de viaţă ai copilului părinţii au dreptul la libere în situaţia în care copilul de îmbolnăveşte. În cazul copiilor cu vârsta cuprinsă între 3 şi 8 ani, fiecare părinte are dreptul în total la 5 zile lucrătoare pe an, fiind necesară prezentarea certificatelor medicale. Mama beneficiază de repaus zilnic pentru alăptare, fiind necesară prezentarea unei cereri în acest sens la angajator.
După terminarea concediul de maternitate sau paternitate obligatoriu şi a concediilor pentru creşterea copilului (facultative) lucrătorii şi lucrătoarele au dreptul în continuare la păstrarea locului de muncă.
Îngrijirea unui membru al familiei la domiciliu:
Lucrătorul care îşi îngrijeşte partenerul, o rudă până la gardul al II-lea, cu handicap grav, are dreptul la 3 zile libere plătite pe lună. Lucrătorul care îngrijeşte un membru al familiei (fiu, partener, părinte, frate) cu un handicap/boală grav/ă are dreptul la transformarea contractului cu program de lucru normal în part time, precum şi la revenirea la program normal (cu prioritate faţă de noile angajări).
Concediul educaţional şi de studii:
Lucrătorii studenţi au dreptul la libere plătite pentru zilele de examen.
Principalele contracte colective de muncă prevăd, în anumite condiţii, dreptul la libere plătite pentru studii, până într-o limită maximă: durata totală a cursului (cel puţin dublă comparativ cu liberele plătite); un procent maxim de absenţe contemporane din firmă (2 sau 3% din totalul salariaţilor); cursurile trebuie să se desfăşoare în structuri şcolare publice sau recunoscute legal.
„Concedii de formare – congedi formativi” : lucrătorii care au o vechime de cel puţin 5 ani la acelaşi angajator pot solicita suspendarea raportului de muncă pentru a participa la cursuri, pentru o perioadă de maxim 11 luni în întreaga carieră.
Concediul de formare se acordă pentru terminarea şcolii obligatorii, obţinerea diplomei de absolvire a liceului, a facultăţii sau pentru a participa la activităţi de formare ce diferă de cele organizate şi finanţate de către angajator. Pe durata concediului de formare, angajatul îşi păstrează locul de muncă, însă nu are dreptul la salariu.
Sursa informațiilor din articol: Ghidul lucrătorului român în străinătate, material informativ elaborat cu sprijinul Ambasadei României în Italia.
