Multe persoane din Italia fără un acoperiș deasupra capului sunt găzduite de autorități în această perioadă în adăposturi provizorii pentru a trece cu bine peste pandemia de Covid-19. La Foggia, în Puglia, un astfel de adăpost a fost organizat în sala de sport „Taralli”, pe Via Carlo Baffi, numărul 67. În dormitorul imens în care sunt adăpostiți zeci de oameni, jurnaliștii de la Foggia Today au stat de vorbă cu Aurel, un român originar din București, aflat în Italia de 15 ani.
Povestea lui Aurel, în vârstă de 67 de ani, nu este tocmai una fericită. Abia ajuns în Italia bărbatul a fost părăsit de soție, care a luat cu ea și bruma de avere pe care o aveau, iar cu trei ani în urmă a suferit un accident vascular cerebral în urma căruia a rămas fără un loc de muncă și fără o casă.
Aurel locuia la București de unde, împreună cu cea de-a doua soție, s-a mutat într-un sat din mediul rural pentru a lucra pământul și a supraviețui. Bărbatului îi plăcea mult grădinăritul, dar totuși, numai după doi ani, cei doi au decis că nu era viața pe care doreau să o trăiască și s-au mutat înapoi în București. După un timp au decis să-și încerce norocul în capitala italiană și au plecat spre Roma.
După doar trei săptămâni de când erau în Italia, soția lui Aurel l-a părăsit luând cu ea tot ceea ce mai aveau prin buzunare. Nu știm de unde a aflat, dar bărbatul era convins că femeia a plecat la Foggia, un oraș din regiunea Puglia, și s-a grăbit să o caute.
La Foggia nu și-a găsit nevasta, dar nici nu a mai plecat de acolo, a găsit un loc de muncă și a închiriat un mic apartament în care a stat 12 ani. A lucrat de-a lungul timpului ca mecanic, electrician și instalator, până acum 3 ani de zile când Aurel a avut un accident vascular cerebral care i-a afectat parțial mobilitatea și nu a mai putut să lucreze. Proprietarul apartamentului nu și-a mai primit banii de chirie și l-a aruncat pe Aurel în stradă. De atunci a trăit din ajutorul oferit de Caritas, iar acum se află alături de alți cetățeni în dormitorul provizoriu de pe Via Carlo Baffi.
Aici citește cărți și așteaptă ca pandemia de coronavirus să ia sfârșit. În Italia îl va aștepta din nou o viață pe stradă, dar Aurel are alte planuri: „Când voi putea lua pensie, nu știu de unde, de aici sau din România, am să mă întorc în țara mea.”
Un video cu interviul bărbatului român poate fi urmărit aici.
