Românii care lucrează în străinătate și a căror contract de muncă nu a fost înregistrat sau acesta nu reflectă programul real de lucru, pot și trebuie să facă plângere la autoritățile din domeniul muncii din ţara unde lucrează.
Lucrătorul care prestează muncă la negru se lipseşte de mai multe beneficii, principalele dezavantaje fiind următoarele:
- este lipsit de protecție socială, fiindu-i afectată pensia, siguranța materială a familiei și chiar sănătatea familiei sale;
- nu va beneficia de asistență medicală gratuită, medicamentație gratuită sau compensată; – nu beneficiază de vechimea în muncă și în specialitate, deci nici de sporuri salariale determinate de vechime; – nu va primi pensie de limită de vârstă, anticipată, anticipată parțial, de invaliditate, dar nici ajutoare de boală, ajutor de deces, indemnizație de boală, indemnizație de șomaj etc; – nu va beneficia de reducerea normei de timp ca urmare a condițiilor de muncă și nici nu va avea dreptul la concediul legal de odihnă plătit sau la alte concedii legal reglementate pentru evenimente deosebite (căsătorii, deces, nașterea unui copil în familie);
- nu are dreptul la indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii, boli profesionale și accidente de muncă;
- nu va primi indemnizația pentru maternitate (concediu pre și post-natal), indemnizație pentru creșterea copilului sau pentru îngrijirea copilului bolnav;
- nu exercită drepturile colective constituționale cum sunt: dreptul la asociere în sindicate, la negocierea contractului colectiv de muncă.
Unde se sesizează cazurile de muncă la negru?
În statele Uniunii Europene, cazurile de „muncă la negru” pot fi sesizate în general la instituția de profil în raza căruia angajatorul „suspect” are sediul social.
În Italia: Instituția de profil este Inspectoratului de muncă din cadrul Direcției de muncă dar plângerea se poate adresa și Gărzii Financiare (Guardia di Finanza) prin completarea unui formular care poate fi găsit pe site-ul acesteia. Mai multe informații aici.
În Spania: În cazul apariţiei unor conflicte de muncă cetăţenii români se pot adresa următoarelor instituții: Inspecția Muncii și Securității Sociale spaniolă (Inspección de Trabajo y Seguridad Social) – la sediul central sau la direcțiile teritoriale și provinciale. Celei mai apropiate unităţi a Poliţiei Naţionale (în oraşe) sau Comandamentului Gărzii Civile (la sate). Tribunalului social (Juzgado de lo Social) competent.
În Germania: Institutia de profil este Ministerul Finanțelor Publice, departamentul Finanzkontrolle Schwarzarbeit (FKS), cunoscut de către toată lumea cu denumirea de „Zoll.”. Vă recomandăm ca în sesizarea respectivă să descrieți situația dumneavoastră concretă sau a celorlalte persoane afectate, menționând datele de identificare ale firmei în cauză. Sesizarea poate fi făcută personal, prin telefon sau transmisă prin poștă, email sau fax.
Chestiuni procedurale
- Procedurile pentru raportarea acestor situații sunt simple și nu au repercusiuni asupra celor care fac acest lucru.
- Plângerea nu poate fi anonimă, dar identitatea celui care o face, precum și declarațiile angajaților luate de către autorități în cadrul inspecției, vor rămâne secrete. Cu alte cuvinte, angajatorul nu are acces la actele adunate în timpul anchetei, și astfel el nu poate afla cine a făcut această plângere. Acest lucru este necesar pentru a preîntâmpina eventualele presiuni din partea angajatorului asupra celui care a făcut plângerea.
- Raportarea unei situații de muncă la negru poate fi făcută și de o terță persoană, care nu are legături cu firma bănuită că practică acest tip de muncă. Practic, acest lucru elimină riscul ca angajatorul să afle, chiar și întâmplător, numele celui care a făcut această plângere.
- Sesizarea autorităților cu privire la munca la negru aduce firmelor care folosesc această practică amenzi usturătoare, dar și plata datoriilor către angajat și către bugetul de stat corespunzătoare perioadei în care aceste plăți nu au fost făcute.
- Din păcate, plângerea nu garantează recuperarea sumelor datorate pentru munca prestată și nerecunoscută, cum ar fi orele suplimentare, concediul medical sau sărbătorile legale. Pentru a recupera aceste sume, salariatul trebuie să dea în judecată firma care nu i-a plătit aceste drepturi bănești.
