Emigranții nu mai părăsesc Europa de Est doar pentru salarii mai bune și pentru a scăpa de șomaj, ci și din cauza calității instituțiilor, a standardului de trai și a încrederii în alegeri, arată un studiu comandat de România în contextul Președinției Consiliului UE și realizat de Centrul pentru Studii de Politică Europeană (CEPS), potrivit g4media.ro.
Datele arată diferențe foarte mari între țări: dacă în Germania fenomenul emigrației nu depășește 1%, în România se apropie de 20%
România conduce detașat clasamentul cu cei mai mulți emigranți din UE. Analiza realizată de CEPS la comanda României arată că mobilitatea cetățenilor UE a crescut substanțial în ultimii ani. Aproape 4% din cetățenii UE cu vârsta activă (20-64 ani) locuiesc acum într-un alt stat membru decât cel de origine (pentru anul 2017 cifra este de 3,8%). Această cotă a crescut cu aproximativ 50% în ultimii 10 ani, dat fiind că în 2007 procentul nu depășea 2,5%.
Publicația notează că o problemă uriașă o ridică emigrația în masă a unei anumite categorii profesionale, de exemplu, ingineri, medici sau asistente medicale, deoarece aceste categorii ajută la furnizarea de servicii critice populației țării respective. Comisia Europeană (2018) raportează că România este sursa a aproape jumătate din toată asistența medicală ce a emigrat în UE, Italia reprezentând țara principală de destinație. În cazul Italiei, fenomenul nu se referă predominant la medici.
Pe lângă diferențele salariale și de șomaj, există factori de natură structurală pentru care oamenii decid să se mute în altă țară
Analiza CEPS arată că emigranții, în special cei cu abilități profesionale și calificări, părăsesc țările unde instituțiile publice sunt slăbite și merg spre statele unde acestea funcționează. Calitatea instituțiilor contează mai mult pentru emigranții calificați, în timp ce emigranții necalificați par să fie atrași de beneficiile sociale generoase din țările spre care se îndreaptă.
Dincolo de calitatea instituțiilor, cercetările recente au subliniat că standardul de viață și așteptările legate de oportunitățile economice individuale pot influența intențiile de a se muta într-o altă țară. Relevante nu sunt doar standardul general de viață sau cel care vizează zona în care trăiește, ci oportunitățile pentru copiii, satisfacția față de venitul gospodăriei și încrederea în alegerile naționale.
