Românul din Italia bătut și împușcat de Gheorghe Botezatu și Angelo Peveri : „Au tras ca să mă omoare, nu ca să se apere”

„Nu a fost autoapărare, m-au împușcat ca să mă ucidă”, a declarat Dorel Juncan, românul prins că fura motorină de pe șantierul italianului Angelo Peveri. Italianul, împreună cu Gheorghe Botezatu, un angajat român de-al său, l-au bătut și împușcat pe Juncan, după ce l-au pus să stea în genunchi și cu mâinile la ceafă.

Angelo Peveri a fost recent condamnat la 4 ani și 6 luni de închisoare după ce, în octombrie 2011, l-a împușcat  pe Dorel Juncan, care a intrat pe proprietatea sa. Potrivit judecătorilor, italianul, ajutat de românul Gheorghe Botezatu, care a fost și el condamnat la 4 ani și 2 luni, ar fi încercat să execute în stil mafiot hoțul. Cei doi l-au lovit în cap, iar după ce l-au imobilizat, l-au pus să îngenuncheze și l-au împușcat în piept. Dorel Juncan a supraviețuit, iar cei doi sunt condamnați la închisoare. Matteo Salvini, ministrul de Interne italian cere grațierea omului de afaceri italian.

„Îi rugam să mă ierte și le promiteam că nu voi mai fura niciodată, dar ei m-au lovit cu capul de pietre, m-au pus să stau în genunchi și m-au împușcat în piept”, povestește românul în prezența soției sale și a avocatului Andrea Tomaselli. „Știu că am greșit, dar le-am cerut iertare. Iar ei au vrut să mă ucidă”, spune Juncan citat de cotidianul La Repubblica.

Dorel Juncan povestește cum s-au petrecut faptele în noaptea de 5 spre 6 octombrie, 2011:

„Am mers împreună cu alți doi să furăm motorină, nu ca să o vindem, ci pentru uz personal. Rămăsesem fără muncă și găsisem ceva, dar era la 60 de kilometri depărtare, aveam nevoie de motorină ca să mă deplasez până acolo și nu aveam niciun ban în portofel. Era prima oară când mergeam la furat, vă jur!

Apoi, s-a întâmplat ceea ce știți deja, am găsit două excavatoare și am deschis capacul rezervorului, după 5-10 minute pe poarta șantierului a intrat o mașină. S-a oprit brusc, am auzit cum au izbit portierele și au tras două focuri de armă. Am crezut că vor doar să ne sperie și am fugit spre râu, spre Tidone, care curge în apropiere. Strigau: „Stați pe loc!” și ne urmăreau cu mașina care avea farurile stinse.

În momentul acela mi-am amintit că am lăsat mașina mea parcată în apropierea șantierului și m-am întors înapoi. M-au prins și mi-au ordonat: „Pune-te jos, la pământ!”

Ce îți trecea prin cap în acel moment, te gândeai că te-ar fi putut ucide?

„Nu, nu mă gândeam la așa ceva în momentul respectiv. Credeam că dacă deja au tras în aer două focuri de armă, nu vor mai trage și altele, în schimb m-au pus jos, în genunchi și cu mâinile pe cap: „Ce faci aici?”, m-au întrebat cu un ton răstit și răuvoitor. Apoi m-au bătut cu patul puștii. Le ceream iertare în lacrimi, le explicam că îmi trebuia motorina ca să merg la lucru, îi rugam să mă ierte și să nu îmi facă rău. Angelo Peveri mi-a spus atunci că trebuia să mă gândesc înainte la asta. Mi-au zbătut capul de pietrișul de sub picioare, apoi îmi mai amintesc doar focul de armă, o căldură puternică în piept și în brațul drept. Nimic altceva, până m-am trezit la Reanimare.”

Ai vorbit cu Angelo Peveri în timpul procesului care a avut loc?

„Niciodată! L-am văzut la proces, de partea cealaltă a sălii. Nu am avut posibilitatea să vorbesc cu el altfel l-aș fi întrebat, dacă mă ucidea, fetele mele cu cine ar mai fi crescut?”

Sentința a fost dată, Angelo Peveri și Gheorghe Botezatu sunt la închisoare

„A fost decizia unui judecător, conform legii. Nu i-am judecat sau condamnat eu. Nu poți împușca o persoană îngenuncheată în fața ta, puteau suna la poliție, să vină să mă aresteze. Focurile de armă nu au plecat accidental, așa cum a declarat Peveri, m-a împușcat intenționat. Nu m-au fi bătut în halul ăla înainte, cu capul de pietre, au spus-o și medicii.”

Ce face și cum trăiește în acest moment Dorel Juncan?

„Sunt încă bolnav, nu mi-am revenit complet, am fost operat de două ori și mi-au tăiat o bucată din plămân. Trei degete nu le pot mișca, sunt paralizate, iar brațul drept nu îl pot ridica decât până la un anumit punct. Am 43 de ani și sunt invalid 55%, dar dacă îmi oferă cineva o slujbă mai grea, nu pot refuza, nu pot alege, trebuie să merg. Acum lucrez la un depozit. Și mă gândesc cum să le explic celor trei fiice ale mele ceea ce se petrece. Cea mai mare are 14 ani, cealaltă fetiță, 4. Până acum le-am spus că am greșit făcând un gest urât, dar care nu se va mai repeta niciodată. Pentru detalii, nu este încă momentul.”

Despre reacția ministrului italian Matteo Salvini, care cere grațierea italianului Angelo Peveri, Dorel Juncan spune:

„Nu am de spus nimic despre asta, nu m-am gândit. Știu doar că există legi și magistrați care hotărăsc, nu ca acum sute de mii de ani în urmă când oamenii își făceau singuri dreptate.” Dar, se pare, că nostalgici ai dreptății făcute cu propriile mâini sunt mulți în Italia: „Există libertate de gândire, toată lumea spune ceea ce dorește, dar deocamdată legea e lege. Am ajuns în Italia în anul 2000 când se găsea de muncă, era o altă viață pe atunci. Azi, nu știu ce să spun, nu este rău în Italia și nu pot spune că există oameni buni sau răi, dar nu știu dacă aș mai sfătui pe cineva să vină aici.”

Angelo Peveri și Gheorghe Botezatu

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!