Satele pitorești din munții Hunedoarei au devenit o atracție pentru numeroși români care se întorc din Occident.
Un exemplu este cel al lui Florin Stoica, care după mai mulți ani petrecuți în Anglia, a ales să se stabilească în satul Negoiu, situat în inima acestor munți, informează Adevărul.
Acest sat este așezat strategic la o distanță de 40 de kilometri de Hunedoara, în valea Cernei, un loc care oferă o vedere panoramică asupra dealurilor și pădurilor, având un farmec aparte.
Călătorii care ajung aici sunt uimiți de casele tradiționale din lemn și cărămidă, unele dintre ele datând de peste un secol.
Florin mărturisește că și-a îndeplinit visul retrăgându-se în acest colț de paradis
„Acum șase ani am cumpărat aici o casă bătrânească de lemn, cu banii economisiți în străinătate. Am fost vrăjit de frumusețea locului și am decis să încep o nouă etapă a vieții mele aici.”
Acesta a încercat să cultive 4.000 de fire de goji, dar fără succes. În cele din urmă, inspirat de zmeura sălbatică crescută în pădure, Florin a înființat o plantație de zmeură.
Deși plantația de zmeură a înflorit în acest sol fertil, bărbatul se confruntă cu problema vânzării producției într-o zonă izolată. „Doar jumătate din recoltă reușesc să vând”, a spus el pentru sursa citată.
Cu toate acestea, mărturisește că „Nu visez la profituri mari. Dorința mea este să ofer oamenilor produse sănătoase”.
Casa în care locuiește Florin Stoica are o vechime de peste 100 de ani și reflectă arhitectura specifică zonei. „Este mult mai sănătos să trăiești într-o astfel de locuință, decât într-o clădire modernă”, este de părere el. VIDEO mai jos:
Satul Negoiu mai găzduiește câteva zeci de suflete, dintre care Eleonora și soțul ei, Minuț. „Dacă ești harnic, ai tot ce vrei. Pământul este bun și îți oferă tot ce ai nevoie”, mărturisește Eleonora.
Totuși, regiunea se confruntă cu provocări. Drumul marmurei, un traseu potențial turistic de 10 kilometri, nu a fost modernizat de ani de zile, ceea ce face dificil accesul în zonă.
Deși odată zona era animată de activitatea minieră, închiderea minelor în anii ’90 a lăsat în urmă blocuri muncitorești pustii și localități izolate.
Florin, alături de ceilalți localnici, speră că în viitor, cu dezvoltarea turismului și recunoașterea potențialului acestor locuri, satul lor va reînflori și va atrage mai mulți vizitatori dornici să descopere frumusețea și tradițiile acestei regiuni.
