„S-a întors italianca”, spun vecinii când te întorci acasă după un an de muncă printre străini

August, luna când majoritatea românilor din străinătate se întorc în România. Luna în care românii din diaspora sunt luați în bătaie de joc. „S-a întors italianca”, auzi prin vecini. Vi s-a întâmplat, nu? Când toate rudele își aduc aminte doar atunci de tine, că exiști și vin în vizită pentru a-și primi cadoul mult așteptat.

Și se mai întâmplă în prima zi să îți mai scape vreun cuvințel în limba țării unde trăiești unsprezece luni pe an, ba chiar ai ani buni în spate de stat printre străini. Atunci să vezi, nenică!

Deja ai uitat să vorbești românește, vii tu acasă cu concepții noi, cu idei noi, să le spui că așa nu se mai poate! Că nu trebuie să dai bani doctorului să te opereze, că la școală profesoarele pot primi doar un buchet de flori și nu cercei de aur la sfârșitul anului școlar. Ce știi tu „italianco”? Ai uitat să mai vorbești și vii cu aerele tale că mita e ilegală? Că nu vezi nimic schimbat în țară, ci din ce în ce mai rău? Că sunt bogații șmecheri care fură tot ce se poate și săracii își duc zilele la limita supraviețuirii? Că șoselele au rămas ca pe timpul lui Ceaușescu, iar casele stau să cadă pentru că trec TIR-uri cu tone de greutate pe aceeași șosea unde ar trebui în mod normal să circule doar autoturisme?

Sunt multe femei românce ca mine care au plecat printre străini, sunt și multe care își doresc să plece dar nu au curaj. Pentru că îți trebuie al naibii de mult curaj să o iei în viață de la zero… Să înveți o limbă străină, să te adaptezi vieții altor popoare, să înfrunți necunoscutul.

Dar suntem urâți când ne întoarcem noi, cei plecați, ni se cere să nu mai votăm, suntem acuzați că am fugit în loc să rămânem. Eu vă zic că noi am avut doar curaj. Curajul de a nu sta cu mâna întinsă, ci de a ne regăsi demnitatea. Mulți am reușit. Iar până la urmă, tot ce câștigăm trimitem acasă, în România, pentru asta românul de acasă și cel plecat trebuie să facă pace. Nu suntem dezertori, suntem români care au învățat, suferind, răbdând, plângând, ce înseamnă să răzbești în viață fără pile, fără mită și fără ajutor social.

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

Elena Dragomir – Italia