Stăpân italian către muncitorii-sclavi de pe moșie: „De voi, românii, nimănui nu-i pasă”

Povestiri incredibile dar reale sunt cele ale unui muncitor agricol român în fața judecătorilor italieni care procesează cazul Cooperativei agricole „Colombaia” din Marsala, provincia Trapani din Sicilia. „Îmi spuneau: dacă vrei bani trebuie să lucrezi până te piși sânge”.

La data de 14 mai au primit interdicție de a părăsi localitatea, Filippo și Giuseppe Angileri, în vârstă de 79 și respectiv 49 de ani, Benedetto Maggio în vârstă de 41 și Ion Lucian Ursu, un român de 39 de ani. Infracțiunile pentru care au fost trimiși toți în judecată este intermediere ilicită și exploatarea forței de muncă.

Pare o poveste desprinsă din cărțile de istorie, dar din nefericire este una petrecută în zilele noastre. Și se petrece în Italia de sud, țară din occidentul european, una dintre cele mai dezvoltate și mai civilizate națiuni. Un grup de muncitori agricoli au avut curajul de a-și denunța „stăpânii” care îi exploatau, trei italieni ajutați de un român, Ion Lucian Ursu, care fără scrupule și pentru doi arginți în plus își vindea conaționalii asemeni animalelor bune de muncă.

Un context definit „de sclavie” de către judecători. Lucrători plătiți cu 2,5 euro/pe oră, fără niciun contract de muncă, fără asigurări medicale și de siguranță la locul de muncă. Oameni care munceau chiar și atunci când se îmbolnăveau sau se accidentau, pentru că altfel nu primeau nimic. „Lucram câte 12 ore pe zi pentru 30 de euro, fără apă și fără mâncare. Ne scuipau în față și ne spuneau că trebuie să muncim până pișăm sânge, iar dacă îndrăznim să ne plângem de ceva ne vor împușca. Pentru că și așa, de noi, românii, nimănui nu-i pasă.”

O muncă grea, obositoare, sub soarele arzător, în frig sau ploaie, fără nicio protecție din partea statului, fără niciun drept. Un tratament inuman la care erau supuși muncitorii români la care se adăugau umilințele și amenințările: „Ne păzeau toată ziua ca pe scalvi, ne dădeau norme de muncă epuizante, ne reproșau dacă ne opream să ne aprindem o țigară. De multe ori nu puteam face o pauză nici măcar pentru a merge la baie, ne umileau pentru că trebuia să ne facem nevoile acolo, în fața tuturor.”

Despre cei trei „patroni” italieni, lucrătorul român mai povestește: «Ne numeau „cap de p… (testa di cazzo) și români de că..t (rumeni di merda). De câteva ori, Filippo Angileri mi-a spus mie și altora: „dacă vrei să câștigi bani, trebuie să lucrezi până piși sânge. Altădată l-a scuipat drept în față pe un muncitor pentru că nu lucra destul de repede.”

De la umilințe, italienii au trecut și la amenințări: „Odată m-am plâns la Peppe Angileri în timp ce mă ducea cu furgoneta acasă, a deschis torpedoul la mașină, mi-a arătat un pistol și mi-a spus: „Dacă vă plângeți sau îmi faceți probleme, vă împușc în cap, mai ales că sunteți niște străini.”

Mesajul era direct și clar, trebuia să se supună altfel își risca viața, iar dacă s-ar fi întâmplat ceva cu el nimănui nu i-ar fi păsat. Nu, nu suntem în secolele trecute, suntem în anul 2019, în sudul Italiei, iar aceasta este noua formă a sclaviei. Una definită „modernă” dar care are multe puncte comune cu cea care se petrecea pe plantațiile stăpânilor două, trei sute de ani în urmă.

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!