Suzana, o îngrijitoare română din Italia care își respectă cuvântul dat: „atât cât trăiește, rămân cu ea”

Un acord, o înțelegere care are la bază valorile umane mai presus decât cele materiale, a fost cea acceptată de Suzana, o româncă ce de mai bine de 10 ani o îngrijește pe Paola bolnavă de SLA și țintuită la pat. Suzana i-a promis Paolei că nu o va abandona niciodată, până la sfârșitul zilelor sale.

Povestea celor două femei, este redată într-un frumos articol de către cotidianul italian Il Resto del Carlino.

„Femeile devin din ce în ce mai puternice, bărbații nu ar fi reușit” și un zâmbet apare pe fața Suzanei Cișmaș, în vârstă de 55 de ani, o româncă din Transilvania. Stă în salonul casei iar semnalul acustic vine brusc din camera alăturată. Suzana se ridică grijulie, merge să verifice, revine, e totul bine. În acest apartament, acum zece ani a căzut la pat suferindă Paola, de aceeași vârstă cu Suzana. Paola are SLA: nu-și mișcă brațele și nici picioarele. Doar ochii, care se deschid și se închid fără să vadă, însă. Nimeni nu știe dacă Paola aude sunetele și vocile din jurul său dar cu siguranță trebuie să simtă prezența Suzanei care o îngrijește de peste 10 ani. La Crăciunul anului 2007, când putea să mai vorbească dar era deja într-un scaun cu rotile, Paola i-a dăruit Suzanei 500 de euro. Suzana nu i-a vrut dar Paola a insistat, știa că femeia română avea multă nevoie de bani. Apoi, Paola i-a cerut Suzanei ajutorul până la capătul zilelor sale, Suzana a promis atunci că va rămâne și și-a menținut cuvântul dat. Ea încă îngrijește de Paola, este lângă ea zi și noapte, și nu doar pentru bani ci și pentru că a încheiat o alianță, o alianță de umanitate între două femei.

În România, Suzana era muncitoare într-o fabrică de încălțăminte, iar soțul ei a fost pompier. „Câștiga foarte puțini bani. I-am spus: încearcă să pleci pe undeva, în străinătate. S-a dus în Serbia, dar s-a întors după două săptămâni. Așa că am decis să plec eu în străinătate. La Parma, cumnata sa i-a semnalat Suzanei că Paola, care avea femurul fracturat atunci, căuta o îngrijitoare. Iar Suzana a fost acceptată dar munca a devenit din ce în ce mai grea. Între timp, Suzana a obținut diploma de operator OSS: „m-au căutat de la o structură, dar am spus nu, atâta timp cât Paola este aici, rămân cu ea”.

În această poveste există alte două femei curajoase, una este avocat și cealaltă judecător. Avocatul este Ernestina Morstofolini, președinte al comisiei pentru egalitatea de șanse în ordinul avocaților. Ea a fost numită administrator de sprijin al Paolei în 2008 și a gestionat cu prudență economiile femeii bolnave. De asemenea, în 2012, judecătoarea Chiara Zompì a efectuat o investigație cu privire la dorințele Paolei privind sfârșitul vieții,. „a venit aici ca să o vadă”, își amintește Suzana. A întrebat-o dacă vrea să meargă la spital. Paola a răspuns că nu, apoi nu a mai vorbit deloc. Judecătoarea a vorbit cu prietenii, a reconstruit trecutul femeii, a aflat că la moartea tatălui său, Paola a spus că este împotriva ventilației forțate. Pe această bază și a unei directive a recentei legii privind biotestamentul, medicii au autorizat avocatul să se asigure că, atunci când va veni timpul, dorința Paolei va fi îndeplinită.

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

Avocata Ernestina Morstofolini care se ocupă de economiile Paolei și îi plătește lunar româncei retribuțiile, s-a preocupat și de viitorul Suzanei după ce Paola nu va mai fi. Femeia română va putea să rămână și să trăiască în casa Paolei pentru tot restul vieții sale.