Peste un milion de români trăiesc astăzi în Italia, foarte mulți dintre ei stabilindu-se în această țară cu ani în urmă, împreună cu întreaga familie. A fost și cazul micuțului Mihai Zugrăvel care, în anul 2006, la numai vârsta de 3 anișori, a plecat din România cu părinții săi și se s-a oprit la Ottone, în provincia Piacenza. Astăzi, este unul dintre cei mai buni elevi ai Liceului San Colombano din Bobbio, urmând cursurile profilului finanțe și marketing.
Povestea lui Mihai Zugrăvel, care săptămâna viitoare va împlini 18 ani, a fost publicată de ziarul „Libertà” din Piacenza, chiar pe prima pagină. Despre tânărul nostru conațional, jurnaliștii italieni au scris că este „pasionat de motociclete, un fotbalist excelent, colecționar de burse de studiu și de note record, de numai 9 și 10. Un elev model, care se poate lăuda cu o medie școlară de 9,36.” Merite pentru care Mihai va fi în drept să primească, după împlinirea majoratului său, cetățenia italiană.
„Fiul meu este în anul IV de studiu, la Institutului tehnic San Colombano din Bobbio, specializat în finanțe și marketing” – a spus mama sa, Mihaela, pentru Repubblica. „În fiecare dimineață se trezește foarte devreme pentru a lua autobuzul care îl duce la școală. După ce s-a prăbușit un pod din zonă, el trebuie să facă un tur mai lung cu o jumătate de oră. Obține note excelente de ani de zile. Anul acesta a primit o bursă direct de la Miur. Vrea să meargă la universitate, soțul meu este zidar, cumva vom reuși să-l susținem din punct de vedere financiar.”
Mihai Zugrăvel dezvăluie programul pe care îl are într-o zi normală din viața sa: „Mi-am găsit o metodă proprie de studiu ” mărturisește tânărul. „Petrec câteva ore după-amiaza învățând, apoi stau cu amicii, cu prietena mea și merg cu motocicleta.”
Visul tânărului român, care numai la 3 anișori s-a stabilit în altă țară, este să devină cetățean italian:
„Aici, în Ottone, nu am experimentat niciodată episoade serioase de rasism, doar niște tachinări în copilărie pentru că eram considerat un străin. Mă simt italian, am bunici în România, este adevărat, înțeleg limba, dar nu o vorbesc. Acesta este motivul pentru care sper acum să obțin cetățenia italiană. Este visul meu. Știu că va fi o procedură birocratică lungă și obositoare. Dar până la urmă voi putea și eu să votez și să am documente italiene ca toți prietenii mei.”
