Tehnici de manipulare a electoratului și de fraudare a alegerilor. Sau cum votăm „cu ochii-nchiși”

Ivan Pavlov laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină în anul 1904, este și cel care a definit „reflexul condiționat”, prin experimentul cu numele „câinele lui Pavlov.”

Astfel, omul de știință a folosit un clopoțel pentru chemarea câinelui la masă și, după câteva repetări, câinele a început să saliveze numai la auzul clopoțelului, fără a ajunge să mai vadă bucata de carne pregătită pentru el!

„Mulțimea se comportă precum câinele lui Pavlov””, obișnuia să le spună Lavrenti Beria, temutul șef al NKVD-ului, poliția secretă a fostului URSS, studenților americani care studiau la Kremlin.  Mulțimea va reacționa pozitiv nu doar la elementele concrete de satisfacere a trebuințelor fundamentale, ci și la auzul promisiunilor!

Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivităţi  prin inducerea în eroare. Din acest motiv, recurgerea la această metodă în situaţii de divergenţă de interese devine tot mai frecventă în societatea actuală, manipularea fiind un instrument mai eficient şi mai puternic decât utilizarea forței.

Metodele folosite pentru manipularea opiniei publice sunt multiple. Discursul politic, de pildă, are ca scop de cele mai multe ori, nu transmiterea unui mesaj clar către propriul electorat, ci mai degrabă, dezinformarea electorilor celorlalte partide, prin:

  • Acuzații ce nu pot fi verificate imediat. Denigrarea unui adversar politic, prin lansarea unor acuzații ce nu pot fi verificate imediat, sau deloc, la adăpostul imunitătii parlamentare.
  • Considerentul conformismului. Generalizarea informației, pe leit motivul „poporul vrea…” ori „populația crede că…”, este un alt mod de a influența opinia publică pe considerentul conformismului, care presupune tendința oamenilor de a se încadra în rândurile majorității.
  • Abaterea atenției. Este o altă modalitate de manipulare, realizată prin lansarea unor false teme de interes general, de regulă de natură scandaloasă, în vederea trecerii sub tăcere a altor aspecte ce ar putea deranja cu adevărat opinia publică.
  • Exagerarea mizei. Este des folosită pentru a captiva și influența electoratul în campanii electorale.
  • Zvonurile oficiale și intoxicarea. „Surse credibile… oficiale… interne” sunt sintagme folosite de mass-media pentru lansarea pe piață a unor mesaje, de cele mai multe ori neadevărate, fără asumarea vreunei responsabilități. Dar dacă metoda zvonisticii urmărește doar punerea în circulație a unui anumit mesaj, tehnicile de intoxicare sunt mult mai subtile. Sondajele de opinie, topurile, testele formative ori dezbaterile televizate sunt câteva dintre metodele folosite în mod curent pentru inducere în eroare sau pentru crearea unor false curente favorabile anumitor teme ori fabricarea și promovarea unor false personalități politice.
  • Folosirea unei persoane terțe ori a mass mediei. O altă metodă de manipulare este folosirea unei persoane terțe ori a mass-mediei pentru lansarea unor anumite teme ori atacuri, pentru a pune în postura de actor neutru adevărata persoană interesată. Această tehnică este intens exploatată în vederea manipulării populației, fie prin lansarea unor campanii de presă negative, înaintea declanșării unor atacuri directe politice.
  • Compasiunea afectivă. Constituie de asemenea un mod de manevrare și de reorientare afectivă a opiniei publice. Politicienii folosesc frecvent arma lacrimilor, pentru a-și fabrica în ochii alegătorilor un portret pozitiv uman și popular, construit pe percepții emoționale.
  • Strategia păstrării electoratului în ignoranţă şi mediocritate. Printre cele mai preferate strategii de manipulare este să ții electoratul în ignoranță şi mediocritate. Strategia constă în menținerea unui electorat incapabil să înțeleagă tehnologiile şi metodele folosite în controlul minții , o  formă de „sclavie modernă”. Un rol critic în aplicarea acestei strategii o are calitatea educaţiei primite de indivizi. Cu cât sistemul educațional este mai prost , cu atât indivizii sunt mai predispuși la manipulări.
  • Strategia de promovare a mediocrității în rândul populației. O strategie legată de cea anterioară este cea de a promova mediocritatea în rândul populației. Publicul este făcut să creadă că a fi prost, vulgar şi needucat este ceva la modă.

Partidele sau candidații politici încearcă să manipuleze electoratul în preajma alegerilor, folosind diverse metode precum:

  • manipularea rezultatelor sondajelor de opinie politice;
  • publicarea în mass-media a rezultatele unor sondaje de opinie inexistente;
  • campanii negative false la adresa adversarilor politici;
  • atacul la persoană;
  • publicarea unor sondaje de opinie false;
  • scandaluri și acuzaţii false la adresa adversarilor;
  • manipularea mass-media (TV, radio şi presă scrisă);
  • aducerea unor personalităţi care să garanteze pentru politicieni;
  • manifestații publice grandioase având oamenii lor plasați în public să aplaude;
  • mărirea pensiilor şi salariilor înainte de alegeri;
  • dezinformarea electoratului cu ajutorul mass-mediei;
  • intoxicarea electoratului cu informații false sau abaterea atenției electoratului de la problemele principale prin crearea unor diversiuni;
  • „demonizarea” adversarilor;
  • victimizarea.

Instrumentele prin intermediul cărora se folosesc metodele de manipulare sunt cu precădere televizorul și rețelele de socializare.

Cel mai mare pericol din media se regăsește în comoditatea preluării mesajului audiovizual, lucru care a făcut ca telespectatorii să accepte bucuroşi informaţii, de cele mai multe ori prefabricate subtil, malefic, aranjate şi decupate, capabile să le atragă atenţia, transformându-i astfel, din ființe care ar trebui să gândească în fiinţe gândite de alţii. În faţa micului ecran majoritatea oamenilor îşi formează psihologia de consumator.

Libertatea telespectatorului de a alege a ajuns să fie limitată, telespectatorului propunându-i-se emisiuni special create, având scopuri prestabilite, fiecare din ele având un mesaj subtil ales, mesaj în ton cu cei dispuşi să finanţeze emisiunile respective. Un om care vine obosit de la serviciu este foarte receptiv (pasiv) în faţa televizorului, iar tendinţa lui este, cel mai adesea, de a prelua fără nici un discernământ mesajul primit.

Internetul a transformat rapid modul în care persoanele, organizațiile, instituțiile politice și guvernele, comunică și negociază mesajele. În România, Facebook a cunoscut o rapidă expansiune, fiind rețeaua de socializare adoptată de majoritatea internăuților. Succesul în rândurile maselor a cunoscutei rețele de socializare, i-a determinat pe unii politicieni să se plieze noului curent, astfel încât, mulți dintre ei și-au creat conturi de Facebook. Ca și la bloguri, tendința este de a folosi pagina de Facebook sub forma promovării imaginii publice și, mai puțin aceea de a relaționa cu comunitatea online.

Comunicarea prin new media constitue o provocare la nivelul abordării teoretice dar și al aplicabilității practice, deoarece partidele politice și, implicit, politicienii au acceptat campaniile online pentru că le oferă vizibilitate, paralel cu facilitarea comunicării cu electoratul.

Campaniile online, pe Facebook, le vor înlocui treptat, în mare măsură pe cele clasice, fără a determina însă dispariția acestora. Noile media sunt mult mai pe placul politicienilor deoarece libertatea este mai mare, iar gradul de control al autorităților de reglementare a media fiind foarte mic.

Astfel, actele de campanie „murdară” se desfăşoară cu precădere în sectorul online, prin transmiterea de informații false și crearea de imagini non conforme realității.

Iată și câteva metode de fraudare a alegerilor în timpul desfășurării votului:

1. „Suveica”. Un alegător plătit de un partid politic intră în secţia de votare cu un buletin de vot furat sau tipărit suplimentar, care a fost deja ştampilat. În secţia de votare acesta primeşte un buletin de vot neştampilat de la reprezentanţii din secţia de votare, îl introduce în urnă pe cel ştampilat şi iese din secţie cu buletinul neştampilat, pe care i-l predă celui care l-a platit sau care urmează să-l plătească.

2. „Cămașa portocalie”. Alegătorul plătit intră în secția de votare şi susţine că nu este apt să voteze singur. Acesta solicită ca un anumit însoţitor să-l ajute. Alegătorul şi însoţitorul intră împreună în cabina de vot.

3. Metoda „Foto”. Intrarea în cabinele de vot cu aparate de fotografiat sau cu telefoane mobile cu cameră pentru fotografierea votului. O astfel de procedură se aplică de către cei care vor să urmărească votul unor persoane cărora le-au promis bani sau alte foloase.

4. Metoda „Buletin fără ştampilă”. Înmânarea unor buletine de vot ce nu au aplicată ştampila de control. Metoda se foloseşte în mod deosebit în secţiile unde se cunoaşte că mulţi vor vota cu un alt candidat.

5. Metoda „Înghesuiala”. Aglomerarea intrării în secţie de către persoane pregătite în acest sens îngreunează intenţionat exprimarea votului de către cetăţeni. Metoda poate să fie folosită pentru obstrucționarea votului în secţiile unde se știe că un partid este favorit.

6. Metoda „Fifty-fifty”. Buletinele nefolosite pot fi împărţite de reprezentanții Biroului şi introduse în urnă. De obicei funcţionează în secțiile mici, unde nu sunt observatori.

7. Metoda „Ştampila cu elastic”– se leagă în jurul încheieturii de la mână,  cu un elastic o ştampilă contrafăcută şi în timpul numărătorii, se ştampilează buletinele contracandidatului, provocând astfel anularea votului respectiv. Este o metodă care poate sa fie folosită pe scară largă în mediul rural şi în oraşele mici. Ştampila poate fi lipită pe cureaua de la ceas sau pe un inel.

8. Buletinul de vot „rebutat” (considerat ca fiind necorespunzător cerinţelor stabilite de legislaţia electorală privind editarea buletinelor de vot). Un rebut poate fi un mic punct în colțul din stânga în dreptul numelui unui candidat electoral pentru care se va vota.

9. Alegători „fantome”. Înscrierea în listele electorale ale unor persoane care nu există în realitate sau sunt decedate. În locul lor votează alte persoane sau se introduc în urne buletine de vot de către reprezentantul partidului din biroul electoral.

10. O metodă care poate sa fie utilizată des în mediul rural priveşte alegătorii din categoria nevoiași şi credincioşi, de preferinţă bătrâni, care în schimbul unei sume modeste sunt pusi să facă un jurământ cu mâna pe Biblie că vor vota numele dat de regulă de preot, care oricum poate să spună şi la slujbă, în biserică, cu cine trebuie votat.

11. Există de asemenea situaţii în care anumite persoane pot veni la secţia de votare cu buletinul sau C.I. a unor rude sau prieteni și votează pentru aceștia pe fondul neatenției membrilor din biroul secției de votare.

12. Mita electorală. Plata unei anumite sume de bani în schimbul votului.

13. Schimbarea rezultatului votului în secţiile de votare. 

  • „Procesul- verbal făcut de acasă”. Se poate practica cu precădere în localităţile mici şi izolate. Preşedintele secţiei de votare are un proces-verbal „gata făcut”. După numărătoare, cei din secţia de votare primesc de la şef câteva pahare cu băutură pentru că s-a terminat treaba (procesul electoral) şi, profitând de neatenţia „chefliilor”, acesta le dă la semnat falsul proces-verbal;
  • „Post vot”. Preşedintele secţiei de votare poate avea un formular de proces-verbal în alb pe care îl completează şi-l semnează în fals pe drumul de la secţie la biroul electoral judeţean.

14. Distribuirea de ajutoare prin intermediul autorităţilor locale. O altă modaliate de fraudare a alegerilor constă în acordarea de bani, bunuri, pachete cu produse alimentare, diverse promisiuni, de regulă în timpul campaniei electorale, în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze cu o anumită persoană. Alegătorii astfel mituiţi intră în categoria celor care nu cunosc decât în mică măsură sau deloc candidaţii şi programele lor, cei cu un nivel redus de educaţie,  persoane care beneficiază de ajutor social şi nu în ultimul rând pensionari cu venituri mici.

15. Folosirea listelor electorale suplimentare.  Cu 3 luni înainte de data alegerii persoane de încredere sau care au fost plătite în acest scop îşi schimbă reşedinţa pe raza unei localităţi şi sunt trecute în listele suplimentare, fără a  solicita radierea persoanelor respective din copia de pe lista electorală permanentă de la domiciliul acestora. Se poate folosi cu rezultate majore în localităţi rurale.

16. Tipografia. Constă în distribuirea unui număr mai mare de buletine de vot decât cel real. Tipărirea ilegală a unor buletine de vot care să ajungă în secţie prin intermediul unui membru al biroului.

17. Urna mobilă. Atunci când urna mobilă, care se utilizează cu aprobarea preşedintelui de secţie, este folosită în exces, ca urmare a unor repetate solicitări în scris.

18. Urna mobilă schimbată. Se caracterizează prin înlocuirea urnei mobile la finalul traseului cu o altă urnă similară conţinând acelaşi număr de buletine de vot.

19. Votul multiplu. Votul multiplu constă în exercitarea votului de către o persoană de mai multe ori în ziua alegerilor, la acelaşi tip de alegeri. Forme de vot multiplu: vot cu carte de identitate declarată furată, vot cu carte de identitate falsă, dezlipirea timbrului autocolant aplicat pe cartea de identitate, „uitarea” lipirii autocolantului cu menţiunea „votat” pe cartea de identitate. etc.

20Metoda „Maradona”. În unele clipe de neatenție a colegilor din secția de votare la numărarea voturilor, anumite buletine se pot muta dintr-un teanc într-altul, ducând astfel la vicierea rezultatului numărătorii voturilor. Se poate practica în secţiile de votare mari şi când nu există riscul renumărării voturilor.

Dar există modalitatea prin care să convingi eficient electoratul fără a apela la tehnicile de manipulare politică sau de fraudare a alegerilor? Da, există! Prin prezentarea faptelor pe care le-ai făcut și realizărilor pe care le-ai avut până în momentul candidaturii. Faptele tale ca om, faptele tale ca profesionist, faptele tale pe o anumită funcție și, de ce nu, faptele tale ca și politician. E drept, atunci când nu ai cu ce să te prezinți, din aceste puncte de vedere în fața electoratului, singura șansă care îți rămâne este ori să apelezi la manipulare ori să apelezi la cumpărarea voturilor.

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!