Ucrainean din Italia: „Mă întorc să-mi apăr țara, sunt gata să lupt pentru ea”

Profund îndurerați de ceea ce se întâmplă în țara lor în aceste zile, când armată rusă a declanșat atacul și este pe cale să cucerească Kievul, ucrainenii din Italia se adună în biserici pentru a se ruga pentru cei dragi rămași acasă, iar unii, curajoși și disperați în același timp, urcă în autocare pentru a merge spre casă, unde au lăsat în urmă copii, părinți, frați și surori.

Printre ei și Yuri, un ucrainean de 46 de ani care lucrează de mult timp în Italia și care în Ucraina are trei fete.

„Mă întorc să-mi apăr țara, sunt gata să lupt pentru ea”, a declarat el conform La Repubblica.

În apropierea stației de metrou Rebibbia, din Roma, un autocar ucrainean Al-Trans așteaptă ca pasagerii să urce la bord.

„Dacă afli că îți este jefuită casa, sigur nu mergi liniștit să iei cina la restaurant”, a spus el cu ironie în momentul în care se urca în autocarul care îl va duce în patrie. Cred că și tu ai alerga să o aperi. Mă întorc în Ucraina pentru a mă pune la dispoziția țării mele, sunt gata să merg și la luptă dacă va fi nevoie”, mărturisește Yuri.

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

Yuri este hotărât să ajungă la Liov, orașul în care s-a născut, la 70 de kilometri de granița cu Polonia și la 500 de kilometri de Kiev. „Vreau să lupt pentru copiii mei”, repetă el, făcând aluzie la cele trei fete de 17, 15 și 12 ani pe care le întreține în Ucraina cu munca sa de lucrător în Italia.

„Uite, uite ce ne fac ei – spune Yuri arătând un video – sunt opt ani de când e război la noi, iar aceasta este ultima șansă să facem din Ucraina o țară liberă.”

La fel ca el, încearcă să se întoarcă în patrie Larysa Vergeles, o ucraineană de 40 de ani care locuiește și lucrează la Roma de la 20 de ani. Larysa merge tăcută spre autobuz, ținând în mână o geantă în care a pus repede câteva schimburi curate, niște sandvișuri și apă pentru călătorie. Pleacă în țara natală, unde acum e război: „Merg să-mi iau fiul și să-l aduc aici, dacă pot – precizează ea – aș vrea să o aduc și pe mama, dar nu vrea să vină, are 70 de ani și mi-a spus deja la telefon că ea de acolo nu se mișcă nicăieri.”

„Nu știu cum voi ajunge la Kiev”, mai spune Larysa, care a lucrează la Roma ca îngrijitoare și locuiește în Spinaceto. Ea caută mângâiere și încredere în privirea lui Mario Tronca, președintele Asociației Culturale Creștine Italo-Ucrainene fondată în anul 2000, din voința Papei Ioan Paul al II-lea.

„De ieri – asigură el – suntem copleșiți de apeluri, mulți ucraineni vor să încerce să plece acasă, la familiile lor”.

În autocar sunt 12 persoane, 12 ucraineni temerari. Cu curaj și disperare vor călători spre o zonă de război, din dragoste pentru cei rămași acolo.

Granițele cu Ucraina sunt închise, autobuzele liniilor internaționale care opresc în general în autogara Tiburtina nu mai pleacă. „Un autobuz ar fi trebuit să plece azi (ieri, 24 februarie – n.r.)) la 12:00, spre Kiev – explică Angela Moyseynkova, managerul companiei Akvitania – dar toate călătoriile sunt anulate”.

Autocarul Al-Trans a plecat însă în jurul orei 13.00, cu cei 12 pasageri la bord.