Zambila, legenda și denumirea acestei flori în Italia

Zambila este alături de toporași și ghiocei o floare a primăverii, a speranței. Florile zambilei, în formă de clopoței, sunt puternic parfumate și au culori din cele mai diferite: alb, roz, violet, purpuriu închis, galben, albastru etc. Originară din Orientul Mijlociu, s-a răspândit în toată lumea, iar în Italia se numește „giacinto”.

Legenda zambilei

- Continuarea articolului după publicitate -

Conform mitologiei, această floare s-a născut în Grecia antică, din sângele lui Giacinto, tânărul prinț spartan de care zeul Apollo s-a îndrăgostit. Într-o zi, cei doi au organizat o întrecere de aruncare a discului, în pregătirea olimpiadelor la care urma să participe prințul. Apollo a aruncat primul, dar discul, deviat în traiectoria sa de o rafală de vânt ridicată de gelosul Zefir, a ajuns să-l lovească pe Giacinto la tâmplă. Accidentul i-a fost fatal. Apollo nu a putut face nimic împotriva sorții și a decis să-l transforme pe frumosul tânăr într-o floare cu o culoare intensă, la fel ca sângele pe care Giacinto l-a vărsat din rana sa.

Zambila a fost adusă în Europa de vest în timpul secolul al XVI-lea și a fost cultivată pentru prima data în Austria, în anii 1500. În timpul secolelor XVII-XVIII, asemenea lalelei, zambila se găsea numai în colecțiile de plante ale oamenilor înstăriți, care de obicei le colecționau ca pe niște trofee de preț. Datorită parfumului persistent al zambilelor, bulbii erau foarte scumpi. În zilele noastre, zambila este larg răspândită peste tot în lume.

Susține publicația noastră!

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Mai multe articole mai jos