La Monterotondo, un orășel de lângă Roma, zeci de români fără adăpost, se adună duminica la subsolul gării din localitate, pentru a avea o masă caldă și un cuvânt de încurajare, în limba maternă. Sunt ajutați de părintele Bogdan Petre și de voluntarii parohiei ortodoxe „Botezul Domnului” din orășelul de la porțile capitalei. La invitația parohiei, primarul Riccardo Varone din localitate s-a întâlnit cu românii străzii și a promis că le va pune la dispoziție un spațiu unde să se întâlnească în lunile friguroase. Astfel, românii nevoiași vor avea parte de puțină normalitate: în fiecare duminică, vor putea să se așeze la o masă și să servească un fel de mâncare cald.
„Nu uitați de masa săracilor de la Monterotondo, după Slujbă, la podul gării, pentru cei care se găsesc în extremă dificultate” – se citește în apelul publicat pe pagina de Facebook a parohiei. În fiecare duminică, după slujbă, în bucătăria bisericii se pregătesc pachetele pentru conaționalii săraci. Apoi, voluntarii duc pachetele la „Podul Gării”. Câteodată, acolo îi așteaptă 35 de suflete, deseori peste 40. De peste 10 ani de zile, aproape mereu aceiași: mai întâi la Fonte Nuova, un orășel învecinat, apoi la Monterotondo la Gară. Unii mai lipsesc câteva săptămâni, apoi se întorc. Vin din toate zonele limitrofe, unii chiar de la Roma, de la gara Termini, pentru că știu că aici vor găsi, duminica, brațele deschise.
Vizitați de primarul Riccardo Varone
Pe 28 august, românii nevoiași de sub podul Gării au primit o vizită mai puțin obișnuită. Îmbrăcat informal, li s-a alăturat primarul din Monterotondo, Riccardo Varone. A răspuns invitația voluntarilor, pentru a vedea realitatea de sub stația de tren.
„Ne dorim să creștem colaborarea, inclusiv la nivel de proiecte, de spații, cu părintele Bogdan, care are mereu idei și obiective pentru a-i ajuta pe cei nevoiași. E corect ca și administrația să vină în întâmpinarea persoanelor aflate în dificultate. E și un obiectiv, o misiunea a noastră. Nu doar la nivel instituțional, ci și din punct de vedere personal, mă bucur că sunt aici. Mă implic, atunci când pot, mai ales pentru că am învățat să vă cunosc, în atâția ani de când sunt la primărie. Vă mulțumesc și sper să ne vedem în curând, pentru a vă anunța găsirea unui spațiu potrivit și întărirea colaborării cu comunitatea ortodoxă, cu părintele Bogdan”, a spus primarul Riccardo Varone, adresându-se celor prezenți.
Iarna, ajutorul e mai dificil
Voluntarii știu că, în curând, odată cu venirea frigului, misiunea lor duminicală de la Gară va fi mai dificilă. Până acum, iarna, voluntarii au avut la dispoziție un local la Fonte Nuova, lângă Monterotondo: o sală pusă la dispoziție de primărie. Odată cu mutarea Bisericii la Monterotondo, nu mai există o soluție pentru lunile de iarnă.
Emanuela Diaconu, coordonator al proiectului și responsabil al Parohiei din Monterotondo pe proiecte sociale, explică pentru Rotalianul: „Vara ne e destul de ușor, continuăm să venim aici, unde avem bineînțeles autorizație de la primărie pentru a ne reuni, a face o rugăciune și a distribui alimente calde și pachete săracilor. Nu sunt condiții ideale, dar ne descurcăm. Dar ce vom face iarna, când va fi frig? De aceea am solicitat o locație potrivită, într-o clădire, o sală cu mese, pe care să o avem la dispoziție duminica, pentru câteva ore. Aceste persoane au nevoie de un ajutor, o masă caldă, asistență medicală, psihologică de bază, un duș, îmbrăcăminte.
Astfel, parohia a început demersurile pe lângă Primăria din localitate pentru obținerea unui spațiu dat spre folosire în timpul iernii. Iată un fragment din memorandumul înaintat la Primărie: „Parohia noastră susține constat, în fiecare duminică, peste 40 de persoane fără adăpost. Acum am ajuns la o răscruce (…). Odată cu venirea frigului, nu vom avea la dispoziție un local unde să le dăm întâlnire și să ne continuăm misiunea. Cu un efort minim, am putea recupera și salva aceste persoane din condiția în care se găsesc. Putem să le redăm umanitatea, să-i ajutăm să nu mai trăiască pe străzi și poate într-o zi să se repatrieze”.
„Aceste persoane, multe dintre ele bolnave, cu probleme de mobilitate, au nevoie de un punct de reper, un loc unde să facă un duș, să primească asistență în limba română, să mănânce ceva cald. Dacă le abandonăm, riscăm probleme mai grave, inclusiv de delincvență. Dacă le ajutăm, pot deveni o resursă”.
Cine sunt românii fără adăpost
„Sunt oameni ai străzii. Români fără adăpost, mulți au pierdut locul de muncă, dar le e rușine să spună acasă, în România, că nu mai au bani”, povestește Emanuela Diaconu. „Așa că dorm pe stradă, trăind de pe o zi pe alta. Unii dintre ei își petrec ziua la Termini, la gara centrală din Roma. Alții dorm în clădiri părăsite, cum ar fi una de aici, din localitate, unde a și murit acum câțiva ani un român. Dar de multe ori, nu stau în același loc și nu ne spun de unde vin. Duminica, sunt aici. Majoritatea sunt bărbați, cu vârsta de peste 35 de ani. De origine, sunt din toate zonele României. Mai sunt și femei, dar rar. Duminică erau două. Unii au și probleme de alcool, e adevărat, dar la noi vin fără să fi consumat băutură, curat îmbrăcați. Vasile, de exemplu, are cam 55 de ani. Are două fete în România, muncește să le trimită bani, fără ca ele să știe că doarme pe stradă. Vine cu cămașă, nu cere nimic”.
Ajutorul pe care îl primesc de la conaționalii din parohie e variat. „Pe lângă mâncare caldă, le aducem pachete cu alimente care pot dura mai multe zile. Haine, medicamente gen paracetamol, cremă antiinflamatoare, dezinfectant, bandaje. Unii au rețete cu tratament din România, le traducem și îi îndrumăm unde să le obțină. Am asigurat și un serviciu cu consultație medicală de bază, cu controale oferite de personal medical. Unii nu au telefoane mobile, le-am procurat telefoane. Altora le încărcăm un minim de credit, sau ne ajută și alți români din țară. Am reușit recent să facem și un grup de Whatsapp, unde să le oferim informații utile. Părintele, din donațiile enoriașilor le dă în fiecare duminică o sumă mică, 5 euro, de cheltuieli, atât putem”.
Apelul Parohiei este către autorități, dar nu numai: „Speranța noastră e să putem obține o sală pentru a ne continua misiunea. Dar am dori să împărtășim experiența noastră și cu alte parohii, pentru a găsi și sprijini pe cei mai puțin norocoși ca noi, care deseori sunt invizibili”.
