Eileen Bart, autoarea volumului Perché ci chiamano rumeni di merda e italiani mafiosi este un pseudonim. Numele adevărat al scriitoarei este Bacis Alina Corina și este o jurnalistă româncă din București emigrată în Italia cu ani în urmă.
Alina Bacis are 50 de ani și trăiește la Montichiari, în provincia Brescia din nordul Italiei. A scris această carte cu un titlu dur și elocvent care exprimă cu claritate un mesaj: români sau italieni, fără deosebire, odată ajunși în străinătate suntem judecați de cele mai multe ori după faptele rele și după defectele noastre, calitățile rămân mereu în umbră. Cartea scoate astfel în evidență felul în care marile calități ale românilor și italienilor sunt umbrite de „micile” lor defecte.
Cuvintele „români de rahat” folosite de italieni la adresa românilor sau „mafioți italieni”, folosite de români la adresa italienilor, sunt doar expresii folosite în momente de furie sau de frustrare de unii sau de alții, în concepția Alinei Bacis și care au un mare impact negativ asupra concepțiilor și prejudecăților care se instaurează.
Emigrația nu te scapă de probleme, în opinia scriitoarei românce, oriunde te-ai duce lași în urma ta probleme vechi dar te izbești de altele noi. Iar uneori poate ar fi mai bine să rămânem și să nu mai plecăm…
În cartea Perché ci chiamano rumeni di merda e italiani mafiosi (De ce ne numesc români de rahat și italieni mafioți) Alina Corina Bacis ne sfătuiește să dăm un sens emigrării noastre, ea susține că dacă nu vom fi pregătiți în prealabil pentru ceea ce vom găsi, s-ar putea să întâmpinăm probleme și mai mari decât cele lăsate în urma noastră când ne-am hotărât să plecăm.
«Înainte de a pleca – spune scriitoarea româncă – ar trebui să ne interesăm despre țara în care o să mergem, cum ne vom găsi o locuință acolo, posibilitățile de angajare, să învățăm limba. Nu are sens să plecăm fără să cunoaștem țara în care se emigrează, ne-am consuma energiile, energii care ar putea fi cheltuite pentru a contribui la bunăstarea țării de origine. Ca româncă, pot spune că și în România acum poți face 1.000 de euro pe lună. Aceiași bani pe care i-am câștigat în Italia la început, lucrând între orele 6:00 și 18:00.
În România situația nu este atât de catastrofală. Desigur, ne dorim din ce în ce mai mult și suntem condamnați să credem că în afara grădinii noastre totul este fantastic, că într-o țară ca Italia „umblă câinii cu colaci în coadă”. În schimb, nu este așa. Italia din punctul meu de vedere nu este o țară pregătită să primească migranți. În opinia mea, nu există legi adecvate și atunci nu înțeleg de ce nu se poate controla această imigrație. Bineînțeles că nici Europa nu o ajută…»
În permanența sa pe pământ italian, scriitoarea româncă spune că a învățat printre altele că „oamenii se deosebesc prin caracter, educație și bun simț, și nu prin rasă sau naționalitate. Această viață este minunată, trebuie doar să înveți să jonglezi prin meandrele ei. Am învățat că fiecare acțiune a noastră are un răspuns. Cauză și efect. Că trebuie să fim atenți la acțiune și să învățăm cum să prevedem consecințele. Că românii și italienii sunt două popoare care seamănă foarte mult ca și caracter.”
Titlul cărții este doar un strigăt care atrage atenția asupra modului nostru de exprimare, uneori prea insensibil și arogant. O modalitate care nu duce la nimic constructiv și pașnic, ci creează o tensiune, care uneori conduce la violență fizică și psihologică.
