Poezia unei generații: „Am plecat într-o toamnă din sat”, de Vasile Tudorache

Viața visată
de Vasile Tudorache

„Am plecat într-o toamnă din sat
Visând la o viață plină de bani
Treceam bucuros frontiera de stat
Cu pașaportul în mână și tânăr de ani.

M-am despărțit tare greu de părinți
Și doi copii în brațe țineam
Soția plângea cu lacrimi fierbinți
Tineri pe atunci, ce mult ne iubeam!

Bunica mi-a adus o mână de mere
Bunicul, săracul, mă strânse cu foc
Și am plecat stăpânit de durere
În țară străină, nu știu când mă-ntorc.

Și de atunci trecură mulți ani
Bunica s-a stins bunicul și el
Pentru o viață visată în bani
Sunt tot mai străin de casă și țel.

Și mi s-a dus din viață un sfert
Mi-e părul cărunt, duc lipsă de ani
Azi inima-mi bate obosită în piept
Pentru o viață visată în bani.

Îmi plouă-n priviri și-n gând laolaltă
Nu am făcut nici bani, nici averi
Doar un străin am fost viața toată
S-au dus 18 ani, parcă au fost ieri…”

De Vasile Tudorache mai puteți citi:

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!