„Colectiv” și corupția din România. Miros de indiferență, de ars și de putred în societatea românească

Corupția și abuzul de putere sunt fenomene de masă care afectează viața de zi cu zi a cetățenilor. Cultura corupției are o tradiție îndelungată în societatea din România și chiar dacă este cel mai adesea privită cu respingere, este totuși folosită ca o strategie de rezolvare a problemelor sau ca o metodă de realizare pe plan profesional sau financiar.

Acest lucru este cauzat de tradiție și favorizat de factori precum sărăcia, legislația instabilă, neaplicarea legii, mentalitatea de îmbogățire a elitei politice și economice.

Despre Colectiv s-a vorbit mult și s-a scris și mai mult. Iar acest cuvânt, simbol al durerii și al strigătului de disperare al poporului român este corelat mereu cu „corupție.”

64 de persoane au murit și peste 180 de persoane au fost rănite în urma incendiului care a avut loc în clubul ”Colectiv” din București la 30 octombrie, 2015 în jurul orelor 22.30.

Club care funcționa fără o autorizație antiincendiu, s-a dovedit mai târziu. Prea târziu!

incendiul s-a declanșat în timpul unui concert gratuit al trupei Goodbay to Gravity, cu ocazia lansării unui nou album, numit „Mantras of War.”

Printre cei care veniseră la concert se aflau numeroși artiști, fotografi, jurnaliști, arhitecți, studenți, dar și cetățeni străini și chiar câțiva minori.

La ora 21:00 a început concertul. Timp de o oră și jumătate, formația „Goodbye to Gravity” a interpretat cele 9 piese de pe noul album și altele mai vechi.

La ora 22:30 altă piesă din concert se lansează cu efectele pirotehnice. Artificiile se pare că nu au fost puse la distanța corespunzătoare față de stâlpul capitonat cu burete. Erau numai 3 metri între scenă și stâlp, iar jerba de scântei, aruncată cu forță de la 2 artificii, ajunge la unul dintre stâlpii schelei tehnice, care deservea scena, și el ia foc.

Focul se extinde în mod rapid de la stâlpul de susținere la tavanul acoperit cu fâșii de lemn de brad și cu burete.

Fâșiile de lemn incandescente din tavan se prăbușesc peste cei rămași înăuntru. Flacăra devine violentă și arde antifonajul poliuretanic de pe pereți, scena, decorul. Schela cu echipament pirotehnic se prăbușește în flăcări și prinde sub ea tinerii aflați lângă scenă. Încăperea se umple cu fum dens, înecăcios. Distracția devine un coșmar, apar urlete și panică. Clubul se transformă într-o capcană mortală.

Din tavan curge smoală încinsă și flăcări.

Mulțimea se calcă în picioare, îndreptându-se spre singura ieșire disponibilă, o ușă mică de 80 de centimetri lățime. O altă ieșire, blocată, cedează sub presiunea mulțimii speriate. Apar primele victime arse, sufocate sau intoxicate cu fum.

„Aerul era fierbinte, irespirabil, fumul era gros și negru, nu vedeam absolut nimic. Nu știam încotro merg. Am întins mâna și m-am agățat de geaca cuiva care se afla în fața mea și m-a târât după el. Altfel nu aș mai fi putut merge. Eram paralizată din cauza fierbințelii aerului irespirabil, am tras aer în piept și am simțit că mă arde până în stomac”, povestește o martoră care a reușit să se salveze.

La ora 22:40 o mulțime agitată de oameni dezorientați și cu fețe îngrozite, mulți cu arsuri, ies din Clubul Colectiv, țipând după ajutor. Alți tineri, mai puțin afectați, aleargă după taxiuri sau mașini. O parte dintre participanți, scăpați fără arsuri, se stropesc cu apă și încercă să intre înapoi în club pentru a-și salva prietenii. La 22:42 primele două ambulanțe și mașini de pompieri ajung la clubul Colectiv. Incendiul este stins repede, însă pompierii găsesc înăuntru mai multe trupuri carbonizate.

Cei care au reușit să iasă în stradă, arși, mulți fără haine, unora le curgea pielea și carnea, blochează ambulanțele, implorând să intre cât mai mulți într-o ambulanță. Câțiva tineri cu arsuri foarte grave decedează pe caldarâm, în ciuda eforturilor echipajelor de resuscitare. În următoarele minute, ajung la locul incendiului peste 20 de ambulanțe. Mulți au fost afectați nu numai de arsuri, ci și de intoxicația cu fum, monoxid de carbon sau alte gaze toxice emanate, mai ales cianuri, rezultate din arderea materialelor (bureți, mobilă etc.) din club. De asemenea, multe persoane au fost rănite din cauză că au căzut și au fost călcate de alții în picioare în încercarea disperată de a se salva ajungând cât mai repede la o ieșire.

Colectiv a fost o lecție crudă despre cât de putredă este societatea românească.

Am dat față în față atunci cu o populație a României care a avut curajul neghiob aș zice, la câteva ore după tragedie, să spună că acei tineri și-au meritat soarta, pentru că participau la un ritual satanic. Spuneți-le asta mamelor care și-au pierdut fii acolo!

Am văzut o Biserică care a ezitat să vină și să se roage pentru sufletele celor care au murit și pentru vindecarea celor ce sufereau. De parcă ea, Biserica, are dreptul să judece cine are dreptul și cine nu, la rugăciune!

Am văzut, mai ales, niște instituții ale statului care s-au dovedit repetente în fața unei tragedii de asemenea amploare. Un ISU care, la minute bune de la apelurile disperate primite de la cei prinși în interior, nu conștientiza amploarea evenimentelor. Un Minister al Sănătății care a luat niște răniți arși, i-a internat în spitale, iar acolo, infecțiile provocate de arsurile profunde, le-au luat orice speranță la viață la cei care reușiseră să supraviețuiască incendiului.

Am văzut o clasă politică incapabilă să empatizeze cu oamenii, arogantă, indiferentă și nepăsătoare.

Am văzut și multă tristețe. Tristețe îmbinată cu o furie care a scos oamenii în stradă pentru a-și urla disperarea de a trăi într-o țară care își sacrifică fiii pentru un plic cu bani în schimbul unei fărădelegi!

O furie care, chiar am crezut asta, urma cu adevărat să ardă țara asta din temelii și să facă din Colectiv un moment de început al renașterii noastre, astfel încât moartea acelor tineri să nu fie în zadar. Numai că lucrurile nu au stat așa cum mă așteptam.

Personal, speram într-o re-evoluție! Care s-a dovedit a fi și s-a finalizat doar cu o mică răscoală a maselor.

Focul răscoalei s-a potolit repede. Ne-au servit demisia lui Victor Ponta, primul ministru, și a lui Gabriel Oprea, ministrul de interne, pe tavă, și imediat fiecare a mers la casa lui.

Au apărut apoi informațiile legate de autorizațiile de funcționare date de ISU și Pompieri. S-au descoperit povești de genul: „nicio școală din România nu are autorizație de funcționare conformă cu legile în vigoare”. Lumea s-a revoltat un pic. Apoi a urmat povestea cu Hexi Pharma și a dezinfectanților diluați.  Am simțit cu toții că i-am ucis iar pe cei din Colectiv. Tratându-le rănile cu apă chioară!

Acum, România se pregătește de alegeri parlamentare. Printre cei care candidează se regăsesc și nume de politicieni corupți, implicați în scandaluri publice și direct responsabili de tot ceea ce a dus la tragedia de la Colectiv.

 Care vor veni în fața noastră și ne vor spune cum vor avea ei grijă de noi, de sănătatea noastră, de viitorul nostru și al copiilor noștri!

Bine ar fi dacă i-am putea lua și întoarce în trecut, în noaptea de 30 octombrie, 2015, să simtă iar mirosul de carne umană arsă.

Să audă iar țipetele de disperare ale celor care au înțeles că acolo le e dat să moară în chinuri greu de imaginat și care, atunci când reușești să le înțelegi, îți umplu ochii de lacrimi și sufletul de groază!

Să se uite în ochii părinților care și acum își plâng fii morți acolo!

Dar nu doar ei ci și fiecare dintre noi ar trebui să facem asta, pentru că lăsând lucrurile să treacă iar pe principiul ”merge și așa”, folosind strategia plicului cu bani dăruit pentru a ne bucura de privilegii ilegale din partea unor funcționari și a unor instituții ale statului, nu facem decât să ne pregătim de încă o nouă tragedie.

Nu știm când, unde va fi și ce amploare va avea. Dar atunci nu vom mai avea nici o scuză.

Iar printre victime va putea fi oricine, chiar și copiii noștri!

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!