Ocupația de îngrijitoare este una tot mai solicitată în Italia în ultimii ani datorită creșterii numărului de persoane vârstnice care au nevoie de asistență personală. În acest domeniu lucrează predominant femei de naționalitate străină, îndeosebi românce, moldovence, ucrainence, poloneze, filipineze, etc. Ele pot lucra conform legii la ore, cu un orar prestabilit, sau pot locui la domiciliul angajatorului unde primesc casă și masă pe lângă salariul lunar care li se cuvine.
Problemele cu care se confruntă însă îngrijitoarele care locuiesc la domiciliul angajatorilor sunt multe și diverse. Deși sunt prezente 24 de ore din 24 la locul de muncă respectiv, ele au dreptul la 2 ore libere în timpul zilei și la alte 11 ore de repaos în timpul nopții, reguli nu întotdeauna respectate de angajatori.
Un alt aspect de multe ori trecut cu vederea de către angajatori este hrana sănătoasă și suficientă pe care sunt obligați să o asigure îngrijitoarelor precum și spațiul personal de odihnă. Trei mese pe zi și o cameră care să le asigure intimitatea și confortul personal sunt drepturi prevăzute de lege pentru îngrijitoarele, bonele sau menajerele care locuiesc la domiciliul angajatorilor italieni.
Munca în sectorul casnic este reglementată în Italia prin Contractul Colectiv Național de Muncă în domeniul asistenței acordate persoanelor, document în care sunt precizate toate drepturile și îndatoririle lucrătorilor și ale angajatorilor.
Articolul 35 din CCNL face referință la cazarea și masa pe care angajatorii sunt obligați să le pună la dispoziția lucrătorilor:
Art.35, alin. 1: Hrana datorată lucrătorului trebuie să-i asigure o alimentație sănătoasă și suficientă; mediul de lucru nu trebuie să aducă atingere integrității fizice și morale a acestuia.
Alin. 2: Angajatorul trebuie să furnizeze lucrătorului un spațiu de locuit adecvat pentru a-i proteja demnitatea și intimitatea.
Art. 35 Vitto e alloggio (CCNL)
Il vitto dovuto al lavoratore deve assicurargli una alimentazione sana e sufficiente; l’ambiente di lavoro non deve essere nocivo all’integrità fisica e morale dello stesso.
Il datore di lavoro deve fornire al lavoratore convivente un alloggio idoneo a salvaguardarne la dignità e la riservatezza.
Prin urmare, nu există îndoieli. Chiar și în forma contractuală este clar indicat faptul că alimentele puse la dispoziția lucrătorului trebuie să fie sănătoase și suficiente. Dar cine decide ce înseamnă „suficient”? Pentru unele persoane înseamnă mai mult, pentru alte înseamnă mai puțin, în funcție de obișnuințe și necesități, de aceea, dincolo de acordurile contractuale dintre părți, rămâne înțelegerea și bunul simț de care trebuie să dea dovadă angajatorii.
Cel mai bun mod de a rezolva disputele în ce privește acest aspect este unul simplu:
În momentul în care se pun la punct acordurile, înainte de a se semna contractul de muncă dintre lucrător și angajator și a începe efectiv raportul de muncă, este recomandat să se stabilească în mod clar tot ceea ce ține de alimentație, spațiul personal de locuit al lucrătorului, programul de lucru, odihna săptămânală, salariu, etc.
Pentru că legea există și drepturile sunt scrise negru pe alb, dar, uneori, sunt interpretabile și greu de pus în practică. Iar în lege, la înțelegere și bun simț nu se face nicio referire.
Contractul Colectiv Național de Muncă integral, îl puteți citi aici.
