Îngrijitoarele românce din Italia, afectate de „sindromul România”. Boală de care suferă toți cei care au părăsit țara

Despre noi, îngrijitoarele din Italia, despre depresie, atacuri de panică și despre sindromul Italia de care ne putem îmbolnăvi. Că de sindromul România suferim cu toții:

Multe dintre noi spun „mai bine acasă la mine chiar dacă mănânc o bucată de mămăligă cu ceapă decât să-mi pierd sănătatea în Italia.” Sunt absolut de acord! Dar cine sunt cele care spun asta? Sunt femeile românce care au lucrat ani buni în Italia, au realizat ceea ce și-au propus, au niște bani deoparte și mai au și o pensioară bunicică. Dar stau și mă întreb, de ce nu au spus asta înainte și nu după ce s-au retras acasă? Multe dintre ele nu au stat la muncă numai câteva luni, ci ani buni!

Bine, stai acasă și mănânci o ceapă, dar dacă nu o ai nici pe aia, ce te faci ? Nu intri in depresie, nu te apucă atacurile de panică? În Italia, unde lucrezi și câștigi o sumă frumușică în fiecare lună, te plângi că intri în depresie din cauza muncii dar în România, dacă nu ai servici, nu ai nici un venit, nu ai de nici unele, nu te apucă panica? Nu cumva există și „sindromul România” care afectează mult mai multe persoane și mult mai grav? vreo câteva milione, adică cei care am bat bir cu fugiții din cauza nevoilor…

Eu cred că treaba asta cu sindromul este cam așa cum se spune pe la noi, „aruncatul pisicii moarte în curtea vecinului”. Cine suferă de depresie, stres și atacuri de panică în Italia a venit cu ele din România iar aici s-au accentuat. Priviți în urmă cu atenție și vedeți dacă nu este așa cum spun. Se pleacă de acasă din cauza problemelor financiare pe care nu le poți rezolva; pleci de acasă stressat, amărât, cu gândul că mergi să muncești să câștigi bani pentru a rezolva ceva și nici una dintre noi nu am plecat săltând într-un picior sau cântând de bucurie…

În Italia nu cred ca te îmbolnăvești din cauza lucrului, cât din cauza gândurilor la problemele de acasă pe care ți-ai luat răspunderea și sacul în spinare și ai plecat în lumea mare ca să le rezolvi. Haideți să nu dramatizam și să tot dăm vina pe munca din Italia! Cu banii ce-i primim făcând această muncă am plătit datoriile din țară, am construit case, am cumpărat mașini, am plătit studiile copiilor. Normal că totul s-a făcut cu sacrificii, banii sunt udați cu lacrimi de durere și dor, dar a fost alegerea noastră. Am știut că nu este ușor și numai cine este puternic rezistă. Și într-un stup de albine există și indivizi slabi, care nu rezistă muncii și condițiilor, la fel si oamenii, de aceea trebuie să fim atenți la alegerile pe care le facem și la ce decidem pentru viața noastră.

- Continuarea articolului după publicitate -

Nu permiteți să fim catalogate toate îngrijitoarele ca fiind deprimate și bolnave psihic, știți foarte bine că nu este adevărat. Cele câteva care cedează la fel ar fi pățit indiferent unde ar fi lucrat. Sindromul Italia nu există, l-au inventat ca să ne sperie și să ne întoarcem acasă. Există sindromul România, acolo ai intrat în depresie din cauza problemelor financiare și a lipsurilor de tot felul. Sufereai deja de sindromul România când ai venit în Italia. România nu ți-a oferit un loc de munca dar Italia, da. Atunci, unde te-ai îmbolnăvit, asta dacă ești bolnavă cu adevărat, în Italia că ai de muncă și un salariu decent sau în România de unde ai fugit de sărăcie?

Noi, „badantele”, nu avem probleme psihice, noi nu suntem bolnave, suntem femei muncitoare si puternice. Cei slabi, cedează. Ca într-un stup de albine…

Lăcrămioara Tarhon – Italia

Susține publicația noastră!

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Mai multe articole mai jos