Discriminarea, un subiect larg discutat în timpurile noastre caracterizate de o migrație masivă care implică de foarte multe ori diferite forme de excludere sau de respingere. În majoritatea țărilor democratice egalitatea de tratament este în general garantată de Constituție și există legi împotriva discriminării.
Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se află cea pe bază de naționalitate și exact despre acest aspect un italian care trăiește la Satu Mare, în România, a făcut recent o postare într-un grup Facebook care a suscitat interesul a sute de persoane.
Iată mesajul scris de Roberto di Blasi:
«Trăiesc în România de mulți ani de zile și m-am obișnuit de-acum să mi se spună „italianul”, dar sincer vorbind nu înțeleg de ce trebuie să se facă diferență în ce privește naționalitatea mea.
Trăiesc ca un român, mănânc ca un român, sufăr ca un român. Eu unul nu fac diferență între oameni în funcție de culoarea pielii, de originea geografică sau de limba vorbită, ci caracterizez persoanele făcând comparații între modurile de comportament ale acestora și relaționarea cu ceilalți.
Buni și răi există pretutindeni, în fiecare națiune, așa cum în Italia găsești câte un ticălos, îl găsești și-n România și e valabil și pentru persoanele cinstite, dar niciodată nu am fost de părere că o singură persoană poate reprezenta un neam întreg.
Dacă ar fi să mi se ceară o părere despre o persoană anume nu m-aș opri la originea sa, ci la cum se comportă, pentru că în ceea ce mă privește această lume este făcută din oameni și nu din naționalități.
Câinele meu, născut în România, când l-am dus în Italia s-a jucat împreună cu ceilalți câini fără ca vreunul dintre ei să-l dea la o parte pentru că era venit din altă țară. De ce nu ne putem comporta și noi, oamenii, în același mod?
Sentimentele sunt aceleași pentru toată lumea, nu cunosc diferențe, de fapt, dacă spui I LOVE YOU sau TE IUBESC, are același sens, deci de ce să-ți complici viața pentru a găsi diferențele? Cinci degete am la o mână, cinci are și aproapele meu, sângele ne este roșu la amândoi și la fiecare dintre noi.
Nu vreau să vă dau lecții sau să vă schimb eu punctele de vedere asupra vieții, dar ar fi frumos dacă fiecare dintre noi am fi convinși că lumea este făcută din oameni, așa că în loc să ne numim „italianul”, „românul” sau „englezul”, am putea începe să spunem: Roberto, Mariana, Ioan sau Abdul. Trebuie doar să înțelegem că trăim cu toții sub același cer!»
