În localitatea Brandizzo de lângă Torino, peisajul idilic al unui mic parc public a devenit, paradoxal, refugiul unei drame umane profunde.
Iuliana Luncaș, o femeie moldoveancă în vârstă de 34 de ani, se află într-o situație de disperare, trăind de o săptămână în acest parc, departe de căldura și siguranța unui cămin.
Povestea ei de viață, marcată de vise și speranțe, a luat o întorsătură tragică, relatează publicația La Voce:
Ajunsă în Italia acum 8 ani, plină de entuziasm și cu dorința de a construi o viață mai bună pentru ea și copilul pe care îl purta în pântece, Iuliana a cunoscut eșecul și dezamăgirea.
A trăit și a muncit în Brandizzo și Sondrio, străduindu-se să-și crească familia și să-și atingă visele. Totuși, viața i-a rezervat provocări dureroase: separarea de partenerul italian și de fiul lor a însemnat începutul unei perioade de instabilitate și singurătate.
Iuliana a căutat confort și un nou început într-o altă relație, dar și aceasta s-a încheiat prost și a rămas singură.
Cu inima grea, Iuliana a declarat: „M-a abandonat ca pe un câine…”.
Acum, fără un permis de ședere valabil, se confruntă cu dificultăți majore în găsirea unui loc de muncă și a unui adăpost, fiind prinsă în capcana vulnerabilității și a disperării.
Nu este o femeie care caută milă, ci înțelegere și o oportunitate de a-și rescrie destinul în Italia
„Nu vreau nimic altceva de la Italia. Caut doar o casă și un loc de muncă”, a spus ea, cu vocea tremurând, dar plină de demnitate în cererea ei de ajutor.
Tânăra moldoveancă s-a adresat unei organizații care asistă femeile în dificultate, dar, din nefericire, nu a primit răspunsul sperat, amplificându-i sentimentul de izolare și neajutorare.
Situația Iulianei pune în lumină deficiențele sistemului și nevoia de empatie și acțiune socială în sprijinul celor aflați în situații limită.
Tânăra nu este doar o victimă a circumstanțelor, ci un simbol al nevoii de solidaritate și umanitate într-o lume adesea indiferentă la suferința celuilalt.
