Lenuța Cucula, femeia română moartă într-un spital din Udine după ce s-a infectat cu noul coronavirus, este omagiată de comunitatea românească din zona localității Pordenone unde locuia de mai mulți ani, iar decesul ei atrage din nou atenția sindicatelor asupra muncii acestor lucrătoare care nu sunt avantajate absolut deloc de măsurile de protecție socială luate de guvernul italian în ultimele săptămâni. „Viața Lenuței Cucula a fost oglinda unei realități complexe”, a specificat Mauro Agricola, de la filiala sindicală UIL din Pordenone.
Lenuța era originară din Măcin, județul Tulcea și mulți ani în urmă a luat drumul străinătății pentru un loc de muncă în măsură să-i permită un venit cu care să-și întrețină familia. A ajuns în nordul Italiei și s-a stabilit la Cordenons, o mică localitate aflată la câțiva kilometri de orașul Pordenone, din regiunea Friuli Venezia Giulia.
Despre ea povestește pentru Il Messaggero Carina Sava, președinta asociației George Enescu din Pordenone: „Lenuța Cucula a murit la 60 de ani, în spitalul din Udine, după trei săptămâni de luptă împotriva virusului Covid-19. A locuit cu sora sa la Cordenons și are un fiu care trăiește la Milano. Dispariția ei este un mare regret pentru noi toți.”
Îngrijitoarea română a început să aibă simptome de infecție cu noul coronavirus pe la jumătatea lunii martie. „A fost internată în spitalul din Pordenone și apoi transferată la Udine” a precizat pentru sursa citată Carina Sava. „Ne-a spus că are pneumonie și a fost tratată bine în spital, a fost ultima noastră discuție cu ea, după care am sperat și ne-am rugat ca să se facă bine.” Speranța rudelor și prietenilor femeii românce a durat trei săptămâni, timp în care Lenuța a luptat cu virusul care în cele din urmă a învins și aripa neagră a morții a pus stăpânire pe trupul și sufletul ei.
„Sunt multe îngrijitoare care în această perioadă continuă să lucreze punându-și sănătatea în pericol sau unele se trezesc chiar fără un loc de muncă, date afară de angajatori”, a specificat președinta asociației române din Pordenone.
Decesul „badantei” românce a ajuns și la urechea reprezentanților sindicatului italian de sector din Pordenone. Mauro Agricola, de la filiala sindicatului UIL din Pordenone a specificat că viața Lenuței Cucula reflectă realitatea pe care multe femei din estul Europei sunt constrânse să o trăiască. Multe îngrijitoare care își desfășoară activitatea în regiunea Friuli provin din Polonia, Ucraina, România, unele chiar din Africa și au în medie 50-55 de ani. Toate aceste statistici apar în baza de date de la UIL. „Migrația lor din țările de origine, în căutarea unui loc de muncă, este o necesitate economică” a evaluat Agricola. „Rămân în Italia pe o perioadă medie de cinci ani, unele dintre ele sunt pensionare. Ca îngrijitoare au mai multe genuri de contracte de muncă: la ore sau în conviețuire cu persoana asistată, iar salariul mediu pentru cei care locuiesc în familie este de aproximativ 1.000 de euro pe lună”.
Sindicalistul subliniază și faptul că multe dintre aceste lucrătoare sunt nevoite să muncească la negru: „În Friuli Venezia Giulia, mai puțin de 11% dintre îngrijitorii angajați provin din Italia. Multe dintre familiile italiene nu își permit să plătească un salariu de 1.300 de euro pentru o îngrijitoare, plus contribuții și alte cheltuieli, de aceea aleg să asume aceste lucrătoare la negru. Creșterea costurilor și birocrația alimentează munca nedeclarată.”
Criza coronavirus afectează mult acest sector de muncă, a considerat să precizeze Mauro Agricola: „Îngrijitoarele au devenit practic invizibile în această situație de urgență provocată de epidemia de coronavirus, se simt abandonate și au certitudinea că nu reprezintă interes social din partea autorităților. Multe dinte ele ar vrea să plece, să se întoarcă în țările lor, dar este foarte greu să se deplaseze în situația de față, iar cele care lucrează la negru se tem că aici nu vor avea parte de asistență medicală în caz de nevoie.”
