Româncă din Italia despre cum a fost tratată în spitale: „Nu am dat șpagă nici măcar o bomboană”

Anca Maria Nistor este originară din Fieni, județul Dâmbovița, dar trăiește de mulți ani împreună cu familia la Padova, în Italia. Anca a muncit mult și s-a îmbolnăvit grav în Italia, riscând să-și piardă viața. „Era miercuri, 19 iunie 2013. M-am trezit, eram conștientă, dar nu mă puteam ridica din pat, eram transpirată și îmi era sete, beam apă dar nu reușeam să-mi potolesc setea. Soțul meu se ruga de mine să mă ridic, să mergem la urgență dar eu simțeam că nu pot. În cele din urmă, fiica mea a sunat la ambulanță.”, povestește Anca pe blogul său. Au urmat ani lungi de perindări prin spitalele italiene, suferințe crunte pe care românca noastră le-a îndurat și înfruntat cu temeinicia omului care se agață de orice fir pe care viața i-l oferă.

Despre cum a fost tratată în spitalele italiene în 2 ani de internări și mai multe intervenții medicale pe care le-a suferit, Anca Maria Nistor spune:

«Este o mare, mare diferență între sistemul sanitar românesc și cel de aici (din Italia- n.r.), fiindcă aici pacientul primează și este întotdeauna respectat. La noi trebuie să bagi în buzunar tuturor, de la portar, infirmier asistent și medic, aici, în cei aproape doi ani de internări, nu am dat nici măcar o bomboană nimănui, nu există conceptul să dai ca să te îngrijească, fiecare gândește că primește un salariu pentru ceea ce face și asta este suficient și așa ar trebui să fie în toate spitalele din lume, inclusiv în România. Apropos de asta, am citit odată un articol pe internet în care se scria despre o asistentă din România care hotărâse să plece în Germania să lucreze, dar nu i-a plăcut acolo. De ce? Pentru că pacientul avea ultimul cuvânt întotdeauna și pentru că trebuia să răspundă pentru toate acțiunile ei, asistenta româncă. S-a făcut atâta „tam-tam” pe baza articolului, cred că mulți dintre dumneavoastră l-au citit, iar eu nu puteam crede că lumea îi dădea dreptate. Sigur că ți s-a părut greu dacă în România pacienții îți zic săru’mâna în sus, saru’mâna în jos și îți bagă bani în buzunar pentru o injecție. Unde în lume poți avea un serviciu unde nu trebuie să răspunzi pentru faptele tale? Probabil în România, țara tuturor posibilităților!»

- Continuarea articolului după publicitate -

În „Italia și iluzia fericirii”, Anca Maria Nistor ne spune povestea sa. O dramă ar spune unii, un exemplu de curaj, voință, determinare și răbdare am spune noi. Pentru că viața este o luptă, iar Anca asta ne învață, că trebuie să înfruntăm orice durere pentru o zi de viață în plus. Tot ceea ce i s-a întâmplat Ancăi din momentul când a pus piciorul pe pământ italian și până în prezent, puteți afla răsfoind blog-ul ei personal, „Sunt invalid”.

Susține publicația noastră!

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Mai multe articole mai jos