În timp ce banii de la Guvernul României, Ministerul pentru Românii de Pretutindeni îi împarte pe spectacole, cântec, joc și voie bună, pe protocoale și întâlniri unde nu se rezolvă nimic ci doar se fac fotografii cu românii dornici de publicitate și cu interese care ies la iveală în campania electorală, muncitorii românii din Italia sunt lăsați singuri să facă față problemelor de muncă și de viață cu care se confruntă. Despre adevăratele probleme ale lor, despre cum au învățat să aibă singuri grijă de ei, am discutat cu președinta asociației A.R.I. Diaspora din Lecce. Asociație de promovare socială româno-italiană care fără muzică, tam-tam sau apariții colorate, acordând atenție problemelor reale, a lăsat vorbele deoparte și a trecut direct la fapte. La vorbă am invitat-o noi, pe Ionela Clinci, președinta acestei asociații care poate fi un exemplu pentru noi toți, românii din Italia:
De unde ideea înființării unei asociații de promovare a integrării și a drepturilor sociale de care beneficiază românii pe teritoriul italian?
Asociația A.R.I DIASPORA a fost fondată la 23 septembrie 2016, cu sediul în provincia Lecce, în Parabita, via Bologna, 15. Am pornit la drum împreună cu patru prieteni italieni, deoarece inițial nici un român nu a vrut să facă parte din acest proiect chiar dacă era formulat spre binele nostru, al românilor. Avocații italieni cu care am pus bazele asociației, au fost persoane care m-au sprijinit după perioada în care am fost exploatată și tratată foarte rău la locul de muncă, de aici ideea mea de a face un punct de informare pentru românii din Italia. Sincer, am apelat și la instituțiile diplomatice românești când aș fi avut nevoie de ajutor din partea autorităților, dar nici măcar de un sfat nu am avut parte. Răspunsul lor a fost: „Ce, doamnă, te-am adus noi în Italia?”
A durut, dar m-am trezit la realitate și am înțeles că suntem singuri, nu avem nici un sprijin și nici un ajutor de nicăieri, am înțeles că doar noi putem găsi soluții la problemele noastre. Am priceput că românii au nevoie de multă informație și să știe că se pot baza pe cineva. Plecând de la această experiență și cu această idee, foarte mult susținută de avocații italieni Bruno de Blasi și Tiziana Mellisano, am reușit să fac această asociație plecând de la zero, am pus pe hârtie adevăratele probleme ale românilor și din ale am făcut un obiectiv.
Am ales să fac un punct de informare, să ofer consultanță legală, medicală și administrativă gratuită, oferită de specialiști membrilor asociației și nu numai. Sunt mulți care nu se înscriu, pentru că înscrierea costă 20 euro pe an, pentru că nu au probleme, zic ei. Dar în momentul în care au, apelează! Nu am făcut diferența, am ajutat pe toți cum am putut, am oferit chiar și consultanță prin telefon la românii de pe întreg teritoriul italian, o părere, un sfat, un loc de muncă fără șpagă, a făcut diferența. Românul a văzut că e posibil ca cineva să-i apere interesele fără a încerca să profite de el. Am preferat să fac totul transparent și să merg înainte chiar dacă am primit multe amenințări de la cei care susțineau că le stric piața neagră a locurilor de muncă.
Care sunt problemele cu care se confruntă românii în zona de sud a Italiei?
Principalele probleme ale românilor de aici sunt legate de mafia locurilor de muncă, sunt români care plătesc să li se dea un loc de muncă, iar 90% dintre cazuri sunt îngrijitoarele de bătrâni care sunt supuse acestui tratament. O altă problemă enormă o reprezintă faptul că românii acceptă salarii mici pentru că nu-și cunosc drepturile și nu știu să dea valoarea corectă muncii lor, apoi sunt românii care au nevoie de asistență medicală dar nu au un contract de muncă, sunt româncele bătute ori sechestrate în casă în vederea exploatării, fără a avea curajul să vorbească și care suferă în urma violenței psihice la care sunt supuse de exploatatorii lor, dar le este frică să-i denunțe.
De luat în seamă „badantele” care lucrează la negru pe 600 de euro și lăsate nemâncate, ba chiar am avut și cazuri de deces în comunitatea noastră când pentru a avea un loc de veci pentru o femeie română a trebuit să fac salturi mortale de la primărie la morgă, unde nimeni nu se uită la tine… Când, mână de la mână, am reușit să facem înmormântarea femeii pe care rudele nu o puteau duce în țară, nu aveau resursele necesare.
Ne-am descurcat singuri, am rezolvat toate cazurile legale care au ajuns la noi și sunt multe în curs de rezolvare, munca la negru, drepturi bănești pe care oamenii nu le-au primit, români care semnează fără să știe să citească ce e scris pe hârtia respectivă, acestea sunt puținele probleme din multele cu care se confruntă românul aici.
De unde bani pentru toate astea? Pentru activitate aveți nevoie de fonduri, de unde luați banii necesari, ați apelat la minister sau la alte instituții care ar fi în măsură să vă ajute?
Fonduri? Nu, nu am apelat la nici un minister, cele mai multe fonduri sunt din munca noastră. Au fost luni când nu am dus salariul acasă pentru a putea cumpăra o stampantă, pentru a plăti facturile și altele, dar nu am renunțat și nu am cerut la nimeni ajutor. Nu am încredere în ajutorul statului român, diaspora e bună doar la vot… Noi românii, aici, în Italia, suntem singuri și trebuie să acceptăm realitatea. Fonduri avem și din partea românilor care au vrut să facă o donație după ce au fost ajutați, dar și aceștia sunt puțini pentru că odată ce au rezolvat, uită de ajutorul acordat. Dar mergem înainte, ajutorul pe care îl acordăm e un bine care ne împlinește sufletește.
La ora actuală avem la dispoziție convenții cu un CAF, cu medici și cu avocați. Primele întâlniri sunt gratuite iar prețurile impuse de specialiștii cu care lucrăm sunt foarte mici pentru cei înscriși în asociație. Italienii au ales colaborarea cu mine în primul rând pentru că mă cunosc ca om și au ales să tuteleze drepturile și interesele comunității românești care mereu vine discriminată chiar de profesioniștii locali, au ales să fie intermediari între noi și diferite instituții ale statului italian.
Proiecte de viitor?
Ca proiect de viitor ne-am propus să facem un centru de primire pentru românii lăsați în mijlocul străzii, să facem pentru principalele regiuni cu număr mare de români din italia puncte de informare a oamenilor. Mi-am propus să pot cunoaște persoane care sunt dispuse să facă ce fac eu, să nu se mai spună că nu se poate. Nu există nu pot, există nu vreau. Vreau să adaug că la Milano deja există avocați cu care noi colaborăm pentru consultanță și avem un CAF care lucrează în convenție cu asociația. În curând vom avea și la Roma astfel de servicii.
Un sfat pe care îl pot da ca român ce trăiesc de ani buni în Italia? Ca asociațiile românești să lase micii, berea și dansul și să predomine în obiectivele lor ajutorarea românilor în adevăratele probleme cu care se confruntă aceștia. Vreau să mulțumesc românilor care acum îmi sunt alături și colaboratorilor mei pentru încredere și ajutor. Românul e om sufletist, doar că lecțiile de viață la care este supus în ultimul timp au făcut din el un om mai egoist, distant și rece. Haideți să demonstrăm că suntem altfel, că la nevoie ne putem sprijini unii pe alții, că putem fi uniți și de ajutor unii altora. Că dacă nu o facem noi singuri, nimeni nu are grija noastră!
