„Am și eu o istorioară de povestit, iar dacă o veți publica, vă rog să-mi păstrați anonimatul.” Așa începe textul pe care l-am primit ca mesaj pe pagina noastră der Facebook.
Vom respecta dorința cititoarei noastre și nu-i vom dezvălui identitatea, vă putem spune doar că este o româncă ce ne-a emoționat prin sensibilitatea de care a dat dovadă la locul de muncă. Unde lucra din greu, fără un contract și pentru un orar masacrant.
Nu, nu a făcut nimic spectaculos, și-a făcut doar datoria, cu responsabilitate și dăruire. Dar a mai adăugat ceva: puțin suflet, puțină umanitate, puțină dragoste pentru aproapele său…
„Muncesc ca badantă într-o casă cu două surori vârstnice, una de 85 ani, cealaltă de 81. Împreună, au nepoți de la a treia soră, iar unul dintre nepoți se ocupă de partea financiară a bătrânei de 81 ani pe care o îngrijesc eu, cealaltă este bine, sănătoasă, nu are nevoie de îngrijire.
Lucrez de doi ani în aceeași casă, prin intermediul unei agenții. Merg în România o lună vara și aproape două luni iarna, pentru că sunt căsătorită și am un fiu în vârstă de 27 ani.
Nu pot sta prea mult departe de soțul și băiatul meu. De fiecare dată când plec, agenția trimite o altă badantă să mă înlocuiască.
Acum, plec acasă definitiv. Bătrâna care necesită îngrijiri a suferit un ictus în urmă cu 8 ani și pentru faptul că s-a petrecut în timpul nopții, sora ei nu a chemat salvarea decât dimineața, când a fost cam târziu, este părerea mea.
Nu s-a mai recuperat în totalitate, a rămas paralizată pe partea stângă și are și probleme psihice. Face des crize de nervi și, mai ales, are multe atacuri de panică de obicei când se vede singură începe să urle și să ne cheme pe mine sau pe soră-sa.
Când nu ne vede prin preajma ei strigă și se agită, nu înțelege că trebuie să facem și alte servicii prin casă (gătit, spălat, curățenie).
Când am revenit după vacanța de iarnă, am găsit bătrâna în condiții grave de sănătate. În una din zile, pe la ora 5:00, a început să se simtă foarte rău, eu, speriată am luat reprede aparatul de măsurat tensiunea… avea 66 cu 42!
‘Ce facem?’ Am întrebat-o pe soră-sa. Ea zice: ‘Păi, ce să facem? Medicul de familie e doar de dimineață, lăsăm până mâine.’ Atunci mi-am zis în sinea mea: ‘Nu mai faci tu ceea ce ai făcut cu 8 ani în urmă…’
Și-am fugit la farmacie unde am explicat cum stă treaba și unde mi-au dat niște picături de pus sub limbă pentru a-i ridica tensiunea iar între timp am chemat și ambulanța. Am telefonat apoi nepotului care se ocupă de ea.
Bătrâna a fost dusă urgent la spital pentru o insuficiență renală gravă. A trebuit să stau o săptămână cu ea în spital.
Dar unde vreau să ajung eu de fapt, e că mi-au lăsat impresia, familiarii bătrânei, că eu ar fi trebuit să-mi văd de treabă, să nu mă implic atât de tare. Adică ei ar fi preferat-o moartă. Da!
Cum poți să stai să te uiți cum se stinge și să nu faci nimic? Pentru ei, ea reprezintă deja o povară, o povară de 8 ani de zile, de când s-a îmbolnăvit!
Bătrâna e foarte stresantă, într-adevăr, nu este ușor să îi stai prin preajmă, nu mai are răbdare, cere des să fie întoarsă, strigă, urlă, toți vecinii din bloc o aud uneori, mai ales noaptea când e mai liniște. Dar e un suflet și ea, iar noi, cei întregi la minte, trebuie să o înțelegem…
Mai sus pomeneam de faptul că nu mă mai întorc aici… mi-e tare milă de ea, știu că nu va fi îngrijită bine.
Mereu când mă întorceam din vacanță o găseam în condiții rele, dar jur că nu mai pot munci aici. În ultimul timp m-am îmbolnăvit și eu, de nervi, de stres, dureri de brațe și de spate.
Am lucrat fără contract de muncă, 24 de ore din 24, 7 zile din 7, ieșeam din casă numai atunci când mergeam la medicul de familie pentru rețete.
Când am cerut să-mi facă un contract sau să-mi dea ceva în plus la salariu s-au supărat. Nu-i nimic… Eu plec acasă și am conștiința împăcată că mi-am făcut datoria cum se cuvine.
Mulțumesc pentru atenția acordată, vă doresc numai bine și sănătate.”
