Tânără de origine română din Italia își caută mama biologică. „Am crescut la orfelinat până la trei anișori”

O tânără femeie din Italia, care a trăit primii ani din viața sa într-un orfelinat din România și apoi a fost adoptată, își caută mama care i-a dat viață și frații biologici, motiv pentru care a lansat un apel prin intermediul binecunoscutei pagini Facebook „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”.

„Salutări din Italia. Mă numesc Petronela și sunt născută la data de 24 iulie 1987 în Dorohoi, județul Botoșani. Sunt în căutarea mamei mele care se numește CALANCEA VIORICA”, precizează tânăra de origine română.

Petronela în copilărie și în prezent. Sursă foto: The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României

Din informațiile pe care le deține Petronela, în primii ani din viața sa a crescut la un orfelinat, apoi a fost adoptată.

„Din spusele părinților mei adoptivi, am crescut la orfelinat în Botoșani până la vârsta de 3 anișori de unde am fost adoptată mai apoi de acești oameni minunați. Din actele pe care le dețin știu că mama ar fi din Darabani și aș mai avea un frate, iar de tată nu am fost recunoscută în acte, dar știu că se numea GHEORGHE PAVAL (PAVEL)”, a mai transmis ea.

Petronela a fost în localitatea de unde este originară femeia care i-a dat viață, dar nu a găsit-o. A descoperit, în schimb, că tatăl ei biologic este mort și că a mai avut doi copii între timp cu altă femeie.

- Continuarea articolului după publicitate -

„Eu am fost personal în DARABANI, dar nu am reușit să îmi găsesc mama, însă am descoperit că tatăl meu este decedat și ar mai fi avut 2 copii cu a doua soție pe nume tot VIORICA. Chiar dacă nu am fost recunoscută de tatăl biologic și nu mai este in viață aș avea dorința să îl pot vedea măcar într-o fotografie”, a mai adăugat ea.

Tânăra de 34 de ani speră acum că va fi ajutată de oamenii care-i citesc apelul să-și găsească mama și frații.

„Aș dori să menționez ca semn particular, am sprâncenele ridicate în sus așa zis (aripi de pasăre) semn pe care l-au moștenit și copii mei. Scriu cu emoții acestei pagini în speranța că cineva mă va ajuta să îmi găsesc mama si frații. De aceea vă rog să distribuiți anunțul meu în număr cât mai mare, numai cu ajutorul vostru, oameni buni, sper să reușesc. Vă mulțumesc tuturor!”

Susține publicația noastră!

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Mai multe articole mai jos