Ioana Bularca, o tânără de profesie desenator tehnic, s-a întors în România după ce a învățat și a pus bazele meseriei sale în Italia. Într-un interviu pentru Covasna Media, Ioana vorbește despre pasiunea ei pentru design, avantajele și dezavantajele revenirii în țară și cum arată o zi de muncă din viața ei.
Ioana a studiat în Italia începând cu clasa a VII-a și a urmat un liceu tehnic cu profil de construcții. Acolo a învățat desenul tehnic și topografia.
Ea a mărturisit că s-a simțit mereu ca o străină în Italia, de aceea a decis să se întoarcă în România după terminarea studiilor. A realizat că are oportunități de a face carieră și țară: „Sunt șanse și aici, în România.”
Despre anii petrecuți în Italia, despre avantajele și dezavantajele deciziei de a se stabili în România, a spus:
„Niciodată nu m-am simțit acolo ca acasă. După ce am terminat liceul, eu practic am dreptul la semnătură, adică am o meserie care în Italia e recunoscută. Pot semna proiectele. Aici, în România, încă depinde de legislație.
După ce am terminat liceul, a trebuit să fac doi ani de stagiu la un birou de arhitectură unde nu eram plătită. Deși era totuși muncă, opt ore pe zi, mers pe șantiere, era groaznic. Trăiam doar cu banii de la mama, de autobuz. Nu-i interesa că tu practic lucrai. Trebuia să faci acei doi ani ca să dai la final examenul.
Când vedeam că fetele de vârsta mea aveau orice își doreau și eu mă chinuiam… Am zis că prefer să vin acasă. Știam că aici se caută desenatori tehnici, fel și fel de proiectanți. În România, oarecum se dezvoltă abia acum tot domeniul ăsta. În Italia deja e la un nivel destul de înalt.”
În prezent, Ioana lucrează de acasă ca desenator tehnic și și-a deschis o mică afacere în design interior.
Ea crede că în România există o mare diversitate de domenii în care poate lucra, de la imobiliare la proiectare industrială. În același timp, menționează că ar fi putut avea un job mai bine văzut în Italia, dar nu a vrut să o întrețină mama ei până la vârsta de 50 de ani.
„Avantajele cam astea sunt, că am de unde să aleg. Pot să merg de la imobiliare la proiectare industrială, la fel și fel de domenii. Dezavantajele… Dacă alegeam să rămân acolo să mă lupt, să mă zbat și să mă întrețină mama mea până la vreo 50 de ani, probabil ajungeam să am un job care era văzut ca fiind ceva wow. Dar nu am putut eu”, a spus tânăra.
Întrebată despre mesajul pe care și l-ar dori pentru tinerii care se gândesc să plece la studii în altă țară și să nu se mai întoarcă în România, Ioana a spus: „Fiecare își alege drumul. Dar dacă nu facem niciunul nimic… E greu.”
Ioana încurajează tinerii să lupte pentru ceea ce cred și să își urmeze pasiunile, chiar dacă drumul nu este întotdeauna ușor.
„Trebuie să lupți pentru ceea ce crezi. Poate eu am avut norocul să îmi descopăr talentul, pasiunea. Dar asta nu înseamnă că e ușor. Am zile în care lucrez 17 ore. O fac cu plăcere. Timpul trece foarte repede. Am învățat să lupt pentru ceea ce vreau și pentru ceea ce îmi place. De exemplu, la muncă la mine eu sunt singura care nu are facultate. Dar mă ajută studiile din Italia și ambiția.”
