Andreea Păstîrnac a discutat astăzi, 23 noiembrie 2017, cu ambasadorul Italiei în România, Marco Giungi, despre cazul româncei sechestrate timp de 10 ani în sudul Peninsulei.
Potrivit comunicatului trimis de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni către Agerpres, ministrul Pastîrnac l-a chemat „de urgență” pe ambasadorul Marco Giungi pentru a discuta despre complexitatea cazului dar și pentru o colaborare strânsă între autoritățile române și cele italiene pentru găsirea unor soluții urgente și rapide pentru astfel de situații.
„În vederea acordării de sprijin imediat victimei cetățean român și celor doi copii găsiți în condiții inumane în Italia, în localitatea Lamezia-Terme, Ministerul pentru Românii de Pretutindeni a activat grupul interministerial din care fac parte toate instituțiile de resort din România — Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane”, se transmite în comunicat.
Ministerul Românilor de Pretutindeni a mai precizat că ține legătura în mod permanent cu autoritățile locale din Italia și că acest caz dramatic este considerat o prioritate.
Drama acestui caz, totuși, se poate spune că nu este definită atât prin cruzimea gestului făcut de bărbatul italian, pe nume Aloisio Francesco Rosario Giordano, care a ținut-o pe tânăra română sechestrată timp de 10 ani, în condiții inumane, și a violat-o de nenumărate ori, chiar și în timpul sarcinilor, cât prin faptul că tânăra a fost nevoită să plece din România la vârsta de numai 19 ani pentru a lucra printre străini, ca îngrijitoare, fără niciun fel de pregătire sau să fie măcar informată despre riscurile la care poate fi expusă.
Cu atât mai mare este drama când ne gândim că tânăra română sechestrată, Mihaela Maricela C., care astăzi are 29 de ani, a fost dată dispărută de mama sa din România cu ani în urmă și ar fi fost căutată și de DIICOT chiar, ceea ce ridică semne mari de întrebare despre eficiența și interesul autorităților române în astfel de situații, în care sunt implicați români plecați la muncă în străinătate.
Nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul că acest caz apare la numai 8 luni după ce o anchetă făcută de The Observer și citată de The Guardian prezenta un reportaj cutremurător în sudul Italiei, unde aproximativ 7.500 de femei, majoritatea românce, trăiesc în condiții de sclavie, fiind bătute și exploate sexual de angajatorii lor.
„În fiecare noapte, de aproape trei ani, Nicoleta stă aproape trează pe o saltea murdară într-o încăpere din provincia siciliană Ragusa, așteptând să audă pași în fața ușii. Pe măsură ce orele trec, ea se pregătește pentru momentul în care ușa se va deschide. Singurul lucru de care se teme mai mult decât sunetul fermierului la ușă este amenințarea că își va pierde slujba. Așa că a îndurat fiecare noapte de viol și bătăi, în timp ce soțul ei bea până își pierdea cunoștința.”
Așa începea reportajul celor de la The Observer despre drama femeilor care sunt exploatate în sudul Italiei, prezentând cazul Nicoletei Boloș care deși este destul de diferit de cel al tinerei românce din Catanzaro, la data respectivă venea ca un semnal de alarmă pe care atât autoritățile române, cât și cele italiene se pare că l-au auzit, dar nu l-au ascultat.
S-au făcut vizite ale delegațiilor române în Sicilia, au fost acolo chiar și europarlamentari, a fost și ambasadorul României în Italia acolo, au pasat cu toții responsabilitatea ca pe o minge între autoritățile române, autoritățile italiene și asociațiile românești în Italia, dar singura concluzie concretă care s-a tras până acum este una singură: nu s-a schimbat nimic.
Noi ne întrebăm doar un singur lucru, în final: oare câte cazuri de acest gen trebuie să mai iasă la iveală, pentru a fi luate măsuri concrete pentru tutelarea în mod eficient a românilor din străinătate, din partea autorităților române? Tutelare care este prezentă și clar vizibilă prin nenumărate exemple în alte state europene și nu numai.
Elena Antoneac, specialist de resurse umane, spunea de curând despre românii din diaspora: „Din 2000 şi până în 2016, au susţinut economia românească extrem de puternic. Sunt nişte investitori fără niciun beneficiu în România”.
Această afirmație vine în urma publicării estimărilor făcute de Eurostat, care arătau că anul trecut românii care lucrează în străinătate au trimis în România două miliarde și jumătate de euro, această sumă ridicându-se foarte aproape chiar și de totalul investițiilor făcute de străini în țara noastră, care depășesc această sumă cu numai un miliard și jumătate.
Nu ar fi frumos ca măcar o mică parte din acești bani să fie investiți în tutelarea românilor care muncesc în străinătate?
Pe aceeași temă:
- Catanzaro: tânără română de 29 de ani violată și ținută în sclavie timp de 10 ani. Din violuri a născut doi copii fără nicio asistență medicală
- Femei românce bătute, violate și supuse unor condiții de muncă extreme în sudul Italiei
- Vizita delegației române în Sicilia nu aduce soluții concrete: „Este nevoie de implicarea asociațiilor românești și mai multe campanii de informare”
- Puterea financiară a românilor din diaspora ignorată de statul român. Expert: „Sunt nişte investitori fără niciun beneficiu în România.”
- Tot mai mulți români iau în fiecare an decizia de a se muta într-o altă țară, fenomenul migrației în continuă creștere
