Cristina, o tânără de 27 de ani, a decis să demisioneze din funcția de casieră la un supermarket din Milano. Povestea ei este parte a fenomenului numit „Marea Demisionare” sau „Marea Renunțare”, un val de demisii care a urmat pandemiei de COVID-19.
În ciuda unui contract stabil, pe timp nelimitat și a unui câștig de 1.300 de euro, Cristina a ales să renunțe la locul de muncă, în mare parte din cauza mediului de lucru care impunea interacțiunea cu clienții și a problemelor de sănătate pe care le-a dezvoltat.
Într-un interviu acordat Corriere della Sera, ea a vorbit despre experiențele și motivele sale.
Tânăra a detaliat că, în timp ce ocupa funcția de „Asistent Vânzări”, a ajuns să lucreze exclusiv la casă, deși i s-a promis că își va putea alege departamentul.
De asemenea, munca la supermarket a implicat statul în picioare pe perioade îndelungate, fără posibilitatea de a se așeza. Ulterior, compania a introdus scaune, dar acestea nu erau potrivite pentru poziția sa, ceea ce a dus la probleme de postură și dureri de spate:
„Pentru că era un punct de vânzare mic, sistemul prevedea să ne mutăm de la o casă la alta pentru a ne întâmpina clienții. Așa că trebuia să stăm mereu în picioare. Nu era nici măcar un scaun.
Apoi, după multe sesizări și cereri, au oferit niște scaune de bar. Dar acestea nu erau potrivite pentru acea poziție și acele mișcări, așa că, deși permiteau odihnirea picioarelor din când în când, au provocat posturi greșite, iar în cazul meu, un diagnostic de la un medic care a impus injecții și odihnă”.
O altă problemă a fost lipsa unei reprezentări sindicale și schimbările frecvente de conducere, ceea ce a făcut dificilă rezolvarea problemelor la nivel intern.
Cristina a subliniat și atmosfera de lucru nesănătoasă, unde superiorii nu interveneau pentru a soluționa conflictele cu clienții sau între colegi:
„Dincolo de multe cuvinte frumoase, ne-au lăsat mereu singure să ne descurcăm, cu clienții și între noi, nimeni nu a vegheat cu adevărat asupra zilelor petrecute acolo. Fiecare își face propriile reguli la sentiment și în fiecare zi, iar directorul face că nu vede.
Așa că se întâmplă ca clienții aroganți sau colegele șmechere să aibă mereu câștig de cauză. Practic, te trezești singură, trebuie să decizi cum să te comporți în fiecare situație, și totul pe riscul tău.
De exemplu, îi explic clientului că punga este un articol cu plată, el îmi face o scenă teribilă, eu îmi mențin calmul, cer intervenția directorului, iar el i-o dă gratis. Vă puteți imagina cum m-a privit și cum m-am simțit în acel moment. Înțeleg că dorea să încheie problema, dar atunci dați-ne și nouă indicații pentru a face la fel, în loc să ne spuneți altceva.”
Apoi, „colege care își gestionează timpul și munca într-un mod foarte personal și convenabil, iar tu pari proastă pentru că încerci să acționezi așa cum ar trebui într-un loc de muncă”.
În ceea ce privește aspectele financiare, Cristina avea un contract part-time cu un salariu de bază de 990 de euro, care ajungea la 1.300 de euro cu orele suplimentare.
Cu toate acestea, ea a decis să demisioneze fără să aibă un alt loc de muncă, preferând să evite un mediu de lucru dăunător.
Ea își caută în prezent un nou loc de muncă prin intermediul platformelor digitale, însă întâmpină dificultăți în a găsi ceva diferit de fostul său post. Deși locuiește cu părinții, ea speră să își găsească un job care să îi permită să își câștige independența și să trăiască o viață mai satisfăcătoare.
„Marea Renunțare” sau „Marea Demisionare” (în engleză, „The Great Resignation”) este un fenomen global care a început în 2021, în urma pandemiei de COVID-19. Acesta a fost marcat de un val masiv de demisii în rândul angajaților din diverse industrii, inclusiv în sectoare precum retail, ospitalitate, sănătate și servicii.
Fenomenul a fost inițial observat în Statele Unite, dar s-a extins rapid în alte țări, inclusiv în Europa.
Perioada de lockdown și restricțiile asociate pandemiei au dus la schimbări majore în modul în care oamenii percep locul de muncă. Mulți angajați au reanalizat balanța dintre viața profesională și cea personală, realizând că locul lor de muncă nu le mai aduce satisfacție sau că doresc o schimbare semnificativă.
