Două filme documentare despre viața îngrijitoarelor românce în Austria au fost prezentate în aceste zile la Festivalul de Film Diagonale din Graz: „24 Stunden” (24 de Ore) și „Mâine Mă Duc – Tomorrow I Leave”.
Documentarul „24 Stunden” o prezintă pe Sadina, o îngrijitoare din Vulcan, care dedică 24 de ore din zi, îngrijirii neîntrerupte a Elisabetei, o bătrână din Bad Vöslau, în vârstă de 86 de ani, imobilizată la pat.
Filmul aduce în prim-plan realitățile grele ale celor aproximativ 60.000 de îngrijitori români din Austria, ai căror eforturi rămân în mare parte neobservate în urma reformelor sistemului de îngrijire austriac.
Sadina se desparte temporar de familia sa din Vulcan pentru a se îndrepta către Bad Vöslau, o călătorie de 9 ore cu mașina, unde o așteaptă o sarcină grea – îngrijirea continuă a Elisabetei.
Deși este o muncă solicitantă, caracterizată de activități precum hrănirea, spălarea și schimbarea scutecelor, Sadina își găsește adesea liniștea în scurtele momente de pauză, fie că este vorba de o țigară savurată sub razele soarelui sau de apeluri video cu prietenii.
Singurătatea serilor este uneori întreruptă de informații despre protestele îngrijitorilor români sau de videoclipuri despre salturi cu parașuta (o pasiune pentru ea), oferindu-i o fereastră spre libertate în mijlocul monotoniei zilnice.
Regizorul Harald Friedl captează cu mare atenție și sensibilitate viața de zi cu zi a îngrijitoarei românce, evitând să o portretizeze ca pe o victimă a circumstanțelor.
Documentarul evidențiază capacitatea îngrijitoarei de a-și găsi momente de respiro și de a se îngriji pe sine în ciuda dificultăților.
„24 Stunden” nu este doar o poveste despre dăruire și sacrificiu, ci și un apel asupra neglijării sistemice a muncii esențiale de îngrijire în societatea contemporană.
În cadrul aceluiași festival, documentarul „Mâine Mă Duc – Tomorrow I Leave”, aduce în prim-plan povestea emoționantă a unei alte îngrijitoare românce și a comunității pe care o lasă în urmă atunci când pleacă la muncă, în străinătate.
Creat de tinerii cineaști Maria Lisa Pichler din Judenburg și Lukas Schöffel din Viena, filmul urmărește traiectoria Mariei, o femeie din România care îngrijește în Austria o vârstnică.
În timp ce majoritatea documentarelor se concentrează pe aspectele muncii, „Mâine Mă Duc” alege să exploreze impactul absenței asupra comunității rămase acasă, menționează publicația Krone.
În satul Mariei lipsesc mame, tați, fii și fiice, plecați în toată Europa pentru a conduce camioane, a culege sparanghel sau a îngriji persoane în vârstă.
Această plecare masivă lasă în urmă copii și bunici, aducând în discuție dinamica și sacrificiile necesare pentru a susține o familie.
Puținii adolescenți care mai sunt în sat ar vrea să lucreze în viitor dentiști, psihologi, veterinari. „Unde vreți să lucrați?” – „În România.” – „Ce v-ar face să plecați?” – „Banii.”
Maria, în vârstă de 40 de ani, reprezintă o figură centrală a documentarului, prin dorința și mândria ei de a a-și întreține familia, în ciuda greutăților și sacrificiilor.
„Mâine Mă Duc” este descris ca un portret sensibil al unei comunități divizate de necesitatea economică, aruncând o lumină asupra sistemului care generează această dinamică.
Pe lângă cele două documentare nominalizate, la Festivalul de Film Diagonale a mai fost prezentat filmul „Die guten Jahre”, de Reiner Riedler, care povestește despre un bărbat ce se întoarce acasă pentru a-și îngriji mama bolnavă de demență.
Această serie de documentare aduce în atenție importanța și complexitatea muncii de îngrijitor la domiciliu, provocările și sacrificiile personale ale celor implicați, precum și impactul asupra comunităților de origine.
