În Italia, munca menajerelor şi a îngrijitoarelor este reglementată prin contractul naţional de muncă în domeniul asistenţei acordate persoanelor (CCNL), în care sunt precizate drepturile şi îndatoririle lucrătorilor şi ale angajatorilor.
Prezentăm mai jos prevederile care trebuie stipulate într-un contract individual de muncă în domeniul asistenței casnice. Contractul de muncă trebuie să fie în formă scrisă, semnat de către angajat şi de către angajator, iar viitorul angajat trebuie să deţină un exemplar al acestuia.
În contract trebuie să se prevadă următoarele:
- data la care începe raportul de muncă;
- încadrarea;
- durata perioadei de probă;
- durata orelor de muncă şi distribuirea acestora;
- dacă lucrătorului i se asigură cazare şi masă;
- salariul;
- aplicarea prevederilor conţinute în contractul colectiv de muncă corespunzător;
- care este jumătatea de zi liberă pe lângă ziua de duminică;
- locul prestării muncii, precum şi dacă există posibilitatea efectuării unor deplasări;
- perioada de vacanţă anuală;
- indicarea spaţiului adecvat în care lucrătorul îşi va putea depozita şi păstra lucrurile;
- eventuala ţinută de lucru care trebuie asigurată de angajator.
Perioada de probă:
Pentru verificarea aptitudinilor viitorului angajat, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă, cuprinsă între 8 și 30 de zile în funcție de nivelul încadrării:
- 30 de zile pentru pentru nivelul de încadrare D și D super;
- 8 zile pentru toate celelalte niveluri.
Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, care constituie vechime în muncă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, a angajatorului sau a angajatului, fără a fi necesară o motivare anume.
Angajatul are dreptul la plata corespunzătoare muncii prestate, iar perioada de probă se va cumula perioadei integrale lucrate. Va face parte din totalul lunilor calculate la elaborarea calculelor celui de-al treisprezecelea salariu (tredicessima), la concediu de odihnă (ferie), sau la calcularea lichidării când raportul de muncă se va încheia (TFR).
Pe durata perioadei de probă, salariatul beneficiază de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și în contractul individual de muncă.
Care este programul de lucru?
Durata programului de muncă va fi stabilit între angajat şi angajator şi nu va putea depăşi:
- în regim de convieţuire, 10 ore pe zi, neconsecutive, cu o pauză de prânz de 2 ore, și un total de 54 de ore lucrate pe săptămână;
- pentru angajaţi care nu locuiesc cu angajatorul, un maxim de 8 ore pe zi, neconsecutive, cu un total de 40 ore săptămânal, repartizate în 5 sau 6 zile din săptămână.
Care este durata repausului săptămânal?
Repausul săptămânal este de 36 de ore: 24 de ore care corespund zilei de duminică + 12 ore în orice altă zi a săptămânii, cu acordul angajatorului.
În cazul în care angajatul aparţine unui cult religios care sărbătoreşte ziua liberă săptămânală într-o zi diferită faţă de duminică, cele două părţi se pot pune de acord asupra înlocuirii acesteia cu o altă zi din săptămână, operând modificarea în contractul de muncă.
Cum se plătesc orele suplimentare?
Sunt considerate ore suplimentare/„straordinari” acele ore care depăşesc durata zilnică sau săptămânală maximă stabilită în contractul de muncă, excepţie făcând orele lucrate după terminarea programului, stabilite în prealabil, de comun acord, pentru a recupera eventuale ore neefectuate.
Orele suplimentare sunt plătite (retribuţie/oră), cu aplicarea următoarelor majorări:
- cu 25% pentru orele efectuate în intervalul dintre orele 6.00 – 22.00;
- cu 50% pentru orele efectuate în intervalul dintre orele 22.00 – 6.00;
- cu 60% pentru orele efectuate duminica sau în zilele de sărbătoare stabilite prin contractul colectiv de muncă.
În cazul unui conflict de muncă între angajat și angajator, lucrătorii se pot adresa direct instanţei de judecată, cu ajutorul unui avocat, pentru a intenta proces împotriva angajatorului, în vederea acordării drepturilor cuvenite.
Înainte de a se adresa instanţei, lucrătorul are posibilitatea de a recurge la forma de soluţionare a litigiului pe cale amiabilă pe care o consideră cea mai potrivită, în mod direct sau cu ajutorul unei organizaţii sindicale.
Sursa: Informaţiile prezentate au fost extrase din Contractul Colectiv Naţional aplicat lucrătorilor din domeniul asistenţei acordate persoanelor.
V-ar mai putea interesa următoarele articole:
- Salarii neplătite în Italia: iată ce puteți face!
- Drepturile angajaților cu contract de muncă parțial (part-time) în Italia
- Alocația europeană pentru copiii ai căror părinți muncesc în străinătate.
- Concediul medical plătit pentru muncitorii din Italia – informații generale.
- Pensia sau alocația socială pentru românii care locuiesc de cel puțin 10 ani în Italia.
- Pensia comunitară – află cum poți beneficia de pensie pentru anii lucrați în alte state UE
- 1 Noiembrie și alte sărbători plătite în Italia
- Al treisprezecelea salariu sau „tredicessima” pentru muncitorii din Italia.
- Tot ce trebuie să știm când suntem concediați de la un loc de muncă din Italia.
- Demisia de la un loc de muncă în Italia. Iată ce trebuie să știm!
- NASpI 2017 – informații actualizate despre indemnizația de șomaj din Italia
- Informații despre cum se poate obține recunoașterea diplomei de studiu sau a calificărilor profesionale în Italia
- Cine sunt, ce fac și cum trăiesc îngrijitoarele de bătrâni din familiile italiane.
- „Badante” în Italia – informații despre drepturi și îndatoriri.
- Cum poți beneficia de asistență medicală gratuită în Italia dacă ai doar rezidență temporară?
- Accidentele de muncă și bolile profesionale – drepturile lucrătorilor români din Italia
- „Colf, badanti, baby sitter” – salariile minime pentru 2017 prevăzute de Contractul Colectiv Național de Muncă (CCNL)
