1 Mai – exploatarea forței de muncă și sclavia în rândurile celor săraci, la nivel mondial

1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială dar în majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.

Dar avem oare motive reale pentru a sărbători această zi?

În lumea occidentală, trăim astăzi cu toții o formă a sclaviei moderne, care a apărut odată cu „revoluția industrială” propulsând burghezia ca o clasă socială dominantă. Negustorii și micii industriași au transformat vechile târguri în orașe și au determinat tot mai mulți fermieri să își abandoneze pământurile și să se stabilească în orașe, fiind atrași de mirajul unei vieți mai ușoare.

Astfel, fiind rupți de pământ și de mijloacele naturale de asigurare a existenței, oamenii liberi au devenit sclavi ai muncii salariate, vânzându-și timpul și energia în schimbul unui salariu, de multe ori insuficient.

Dar situația este mult mai complexă, pe lângă sclavia muncii salariate, multe state și societăți din întreaga lume se confruntă, încă, cu aspecte ale fenomenului sclavagist propriu-zis iar cea mai răspândită formă a sclaviei moderne este munca forţată. Acest aspect vizează milioanele de oameni răpiţi, vânduţi şi cumpăraţi pentru a fi folosiţi îndeosebi ca forţă de muncă gratuită.

Sărăcia generalizată, criza economică globală, lipsa oricărui loc de muncă, sunt factori care alimentează din plin atât sclavia la nivel mondial, cât şi cea din România.

Poliţia Română a identificat şi destructurat adevărate reţele de sclavi în judeţele Constanţa, Giurgiu, Vaslui şi Galaţi. Majoritatea victimelor erau minori forţaţi să muncească fără să fie plătiţi, dar şi adulţi. O altă categorie de persoane cu statut de sclav sunt cele obligate să se prostitueze sau să cerşească, banii obţinuţi astfel fiind confiscaţi de clanurile interlope care le exploatează şi le privează de libertate.

Deşi pare incredibil, sclavia aşa cum o ştim din cele mai vechi timpuri nu doar că a supravieţuit până în prezent, dar înfloreşte sub forme care mai de care mai neaşteptate. Şi odată cu creşterea numărului locuitorilor planetei, s-a depăşit cifra celor 7 miliarde de locuitori, a crescut proporţional şi numărul sclavilor, astfel încât la ora actuală există în lume mai mulţi sclavi decât negrii africani capturaţi şi vânduţi în trecut pe teritoriul celor două Americi.

Sclavia și exploatarea omului de către om, sunt în creştere continuă de la an la an, fiind alimentate de sărăcie, foamete, războaie şi lipsa educaţiei şi drepturilor elementare ale unei fiinţe omeneşti.

În pofida realităţilor oficiale, sclavia există în ilegalitate, fapt care nu o pericilitează deloc, ba chiar prosperă în zona economiei subterane a fiecărei ţări din lume, inclusiv România. Prin urmare, sclavia modernă a ajuns o adevărată industrie internaţională cu un profit uriaş.

Existenţa ei în orice societate din prezent alimentează corupţia şi o altă listă lungă de infracţiuni, unele dintre acestea fiind deosebit de grave. Puterea liderilor interlopi care se ocupă cu recrutarea, traficul şi vinderea fiinţelor umane, este în strânsă legătură cu formele de guvernământ şi puterea executivă a ţărilor în cauză.

Exploatarea muncitorilor va continua să existe atât timp cât guvernele permit acest lucru sau nu fac nimic concret pentru eradicarea ei completă. Majoritatea cercetătorilor fenomenului sclaviei moderne susţin că această formă extremă de oprimare este permisă din cauza corupţiei autorităţilor executive şi guvernamentale.

Evident, sclavia din zilele noastre este în mare parte un efect secundar al sărăciei generalizate şi al mizeriei vieţii de zi cu zi în care trăiesc miliarde de oameni. În aceste condiţii era de aşteptat ca ţările unde lipseşte educaţia, prosperitatea economică, libertatea de expresie şi aplicabilitatea legii, să fie cele mai mari furnizoare de sclavi.

Un raport al Global Slavery Index, un for care monitorizează sclavia la nivel mondial, dezvăluie că aproximativ 76% din totalul sclavilor de pe planetă provin şi trăiesc în aproximativ 10 ţări. Cei mai mulţi oameni care trăiesc în regim sclavagist, se află în India, unde 14 milioane de oameni, adică peste 15% din populaţia ţării, au statut de adevăraţi sclavi. Pe locul doi la numărul de sclavi este China, unde trăiesc aproape 3 milioane, lista ruşinii fiind urmată în ordine descrescătoare de Pakistan cu 2,1 milioane de nefericiţi, Nigeria, Etiopia, Rusia, Thailanda, Congo, Myanmar şi Bangladesh.

Sursa foto: ȘtiriPentruCopii.com

Foarte mulţi sclavi de muncă sunt copii. Există situații des întâlnite când copiii sunt răpiţi sau vânduţi și ca sclavi sexuali sau sunt obligaţi să devină soldaţi în războaiele celor mari, unde au rol şi de scuturi umane. Legislația din România interzice munca copiilor care nu au împlinit 15 ani. În același timp, fenomenul exploatării prin muncă afectează un număr însemnat de copii, însă este greu de monitorizat, având în vedere că folosirea copilului în gospodărie sau la muncă ține de „normalitatea” mediului rural și aproape nimeni nu o raportează ca abuz.

 

Sursa foto: TVRNews.ro

O altă categorie de oameni care riscă să ajungă sclavi de muncă sunt muncitorii imigranți care sunt obligaţi să plătească astfel mari sume de bani traficanţilor care i-au introdus în ţări mai bogate decât cele de baştină. Foarte mulţi astfel de muncitori sunt transformaţi pe loc în sclavi prin confiscarea paşaportului şi a tuturor actelor, alături de bătăi şi alte forme de violenţă. La fel, există situaţia în care mulţi imigranţi sunt ţinuţi abuziv şi ilegal în captivitate pentru a munci fără plată.

O mare cauză a sclaviei este reprezentată de însăși creșterea necontenită a populației umane pe Terra. Acest fenomen fără precedent creează nu numai o intensificare a luptei pentru resurse, dar și o categorie uriașă de oameni care nu-şi găsesc altfel de lucru, implicit nu se pot autosusține într-un mod onorabil.

„Walk Free Foundation” este o organizaţie înfiinţată de magnatul australian Andrew Forrest iar din această organizație fac parte nume cu greutate, cum ar fi Bill Gates sau Richard Branson. Ţelul declarat al fundaţiei este reducerea numărului de persoane care trăiesc în sclavie de la 30 de milioane la câte sunt estimate acum în întreaga lume, la câteva mii. Şi asta cât mai repede posibil, în următoarele trei decenii. Bales a subliniat: „Sclavia trebuie să aibă aceeaşi soartă cu canibalismul. Ceva devenit atât de rar, încât descoperirea unui nou caz să şocheze întreaga omenire.”

În definitiv, istoria omenirii este plină de situaţii în care sclavii s-au revoltat şi s-au eliberat.

Te-ar mai putea interesa și:

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!